#afara
- afară — Adverb care indică poziția, mișcarea sau situarea într-un spațiu deschis, în exteriorul unei clădiri, al unui obiect sau al unui perimetru închis; în aer liber. Cu valoare de prepoziție, introduce un raport de excludere sau excepție, iar ca interjecție exprimă un ordin categoric sau imperativ de evacuare ori eliminare a unei persoane dintr-o încăpere sau dintr-o colectivitate.
- afoară — Variantă regională și arhaică a adverbului „afară”, utilizată istoric în graiurile din nordul Moldovei, Maramureș și unele zone din Transilvania. Definește o poziție situată în exteriorul unui spațiu închis (clădire, cameră) sau o mișcare orientată spre exterior; în sens larg, descrie o stare sau un element care se plasează dincolo de limitele unei comunități sau ale unui teritoriu de referință.
- aut — Termen tehnic utilizat în jocurile sportive (precum fotbal, tenis, baschet, handbal) care indică poziția unei mingi aflate în afara spațiului regulamentar de joc delimitat de linii; de asemenea, desemnează faza sau situația în care mingea părăsește terenul, determinând oprirea temporară a meciului și penalizarea sau repunerea ei de către echipa adversă.