#agrio

• agrio — Element de compunere savant, provenit din limba greacă veche, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul antropologiei, botanicii sau sociologiei. Semnifică structural 'sălbatic', 'agrest', 'primitiv' sau 'neprelucrat', servind la formarea numelor de discipline ori concepte care studiază stările naturale, neasimilate de civilizație.
• agriologie — Ramură a antropologiei culturale și a etnologiei care se ocupă cu studiul comparativ al obiceiurilor, modului de viață, credințelor și organizării sociale ale popoarelor primitive, aflate în stadiul de sălbăticie sau neintegrate în civilizația tehnologică modernă. Disciplina analizează structurile culturale incipiente și evoluția lor istorică.
• agrionidă — Insectă gasteropodă sau libelulă de dimensiuni mici și corp zvelt, aparținând familiei Coenagrionidae (sau Agrionidae, în taxonomiile vechi), caracterizată prin aripi membranoase transparente pliante vertical deasupra abdomenului în poziție de repaus și colorit adesea intens metalic. Aceste insecte sunt prădătoare, trăind structural în proximitatea habitatelor acvatice dulcicole stătătoare sau lent curgătoare.
• agriostaphis — Denumire științifică veche sau termen farmaceutic tradițional rarisim folosit în trecut pentru specia botanică Delphinium staphisagria (păduchel sau iarba-păduchelui), o plantă toxică ale cărei semințe conțin alcaloizi puternici. În rețetele medicale empirice europene sau în vechile glosare pomicole, extractele erau folosite exclusiv extern pentru combaterea paraziților structurali capilari.
• agriotimie — Stare psihopatologică rară sau manifestare comportamentală extremă caracterizată printr-o tendință impulsivă către ferocitate, cruzime instinctivă sau comportament sălbatic, necontrolat de normele morale ori sociale. În vechea terminologie medicală alienistă, termenul descria o regresie structurală a afectivității spre stadii primitive de agresivitate brută.
• agriotip — Formă ancestrală primitivă, sălbatică sau nativă dintr-o specie de plante ori de animale, considerată tipul originar din care s-au dezvoltat, prin selecție artificială, hibridizare ori domesticire, varietățile și rasele cultivate moderne. Reprezintă reperul genetic structural în studiul evoluției taxonomice.