#alabas

• alabaș — Termen tradițional de origine otomană utilizat în trecut de păstori în satele românești pentru a desemna un berbec sau o oaie care are capul complet alb, în timp ce restul corpului prezintă nuanțe închise ori bălțate; ca adjectiv, descrie un animal domestic care posedă această caracteristică cromatică structurală unică. Acest cuvânt reflectă terminologia pastorală arhaică și modalitățile empirice de clasificare a septelului în funcție de particularitățile vizuale ale blănii, fiind utilizat frecvent în baladele populare și în inventarele gospodărești vechi.
• alabastru — Varietate masivă, fin granulară și translucidă de ghips (sulfat hidratat de calciu) sau de calcit (carbonat de calciu), de culoare albă-lăptoasă, gălbuie ori cu vine nuanțate, caracterizată printr-o duritate redusă care permite prelucrarea și șlefuirea manuală impecabilă; ca adjectiv, descrie o culoare albă, pură, imaculată sau o piele extrem de fină și netedă. Acest material nobil deține un rol structural major în istoria artelor decorative, fiind utilizat din antichitatea egipteană și clasică pentru sculptarea vaselor de parfum, a statuetelor de lux și a panourilor decorative translucide capabile să filtreze lumina solară.
• alavastru — Formă veche, regională sau variantă fonetică populară a substantivului 'alabastru'; varietate microcristalină compactă de ghips, de culoare albă-lăptoasă, translucidă sau fin vopsită cu nuanțe calde, utilizată istoric în sculptură și artizanat pentru cioplirea unor vase ornamentale, sfeșnice, amfore sau statuete de interior. Acest termen structural se întâlnește în inventarele de bunuri bisericești medievale sau în traducerile vechi ale textelor sacre pentru a descrie recipientele folosite la păstrarea mirului scump.