#aldui
- aldui — A binecuvânta sau a sfinți prin intermediul unui ritual religios ori prin rostirea unor cuvinte cu încărcătură spirituală pozitivă. În graiurile regionale din Transilvania și Maramureș, termenul descrie actul solemn prin care un preot sau un părinte invocă protecția divină asupra unei persoane, a unui obiect de cult ori a unei gospodării proaspăt construite.
- alduială — Acțiunea de a aldui și rezultatul ei; binecuvântare formală sau sfințire ritualică practicată în comunitățile tradiționale. Termenul face referire atât la cuvintele de laudă ori de invocare a harului divin, cât și la starea de grație spirituală sau de protecție pe care o primește cel care a fost supus acestui obicei popular.
- alduire — Acțiunea de a aldui și rezultatul ei; procesul ritualic sau verbal de binecuvântare, sfințire ori consacrare a unei persoane, a unui loc sau a unui obiect. În graiurile arhaice, reprezintă transformarea unei stări profane într-una sacră prin invocarea harului divin, fiind un termen des întâlnit în comunitățile tradiționale rurale din nord-vestul țării.
- alduit — Care a primit o binecuvântare; sfințit prin ritual, ocrotit de divinitate sau înzestrat cu har spiritual. În sens popular, termenul se aplică persoanelor norocoase, obiectelor de cult care au fost stropite cu agheasmă ori caselor protejate împotriva spiritelor malefice prin rugăciune.
- alduitură — Rezultatul concret sau actul formal al unei binecuvântări ori sfințiri; obiect, loc sau formulă verbală care a primit o amprentă sacră ori o conotație spirituală pozitivă. În graiurile vechi, termenul desemnează uneori și un talisman, o cruciuliță sau un dar simbolic care a fost sfințit de preot pentru a-i oferi purtătorului o protecție divină împotriva spiritelor malefice și a bolilor.