#alegorie

• Ahimia — Personificare alegorică a nerușinării, infamiei sau a absenței de respect, întâlnită în anumite scrieri filozofice, mitologice sau dramatice de factură clasică, elenistică ori umanistă. Termenul derivă direct din grecescul 'aschemia' (lipsă de formă, decență sau rușine) și este utilizat ca un personaj conceptual menit să ilustreze degradarea morală sau structurală a virtuții umane.
• Aisopos — Nume propriu onomastic de rezonanță universală, reprezentând grafia originală elenă a numelui faimosului scriitor și fabulist antic Esop (c. 620 – 564 î.Hr.), considerat structural întemeietorul genului fabulei în literatura europeană. În istoria culturii și a filologiei, opera sa, transmisă inițial prin tradiție orală și compilată ulterior de autori antici, este caracterizată prin utilizarea alegorică a animalelor antropomorfizate în scopul de a oferi învățături morale, critici sociale subînțelese și maxime sapiențiale valabile trans-istoric.
• alegorie — Procedeu artistic, figură de stil sau gen literar retoric ce constă în exprimarea unei idei abstracte, a unui concept moral ori a unui adevăr filozofic general prin intermediul unui ansamblu coerent de metafore, imagini concrete, simboluri sau personificări. Structural, o alegorie construiește o corespondență sistematică pe două niveluri paralele: cel literal, de suprafață, și cel simbolic, profund, ascuns cititorului sau privitorului.
• aligorie — Formă grafică sau lexicală alternativă ori arhaică pentru termenul 'alegorie'; procedeu artistic și retoric complex prin care se exprimă idei abstracte, concepte morale sau adevăruri filosofice prin intermediul unor elemente concrete, imagini plastice ori personaje simbolice. Acest mecanism structural permite transmiterea unui sens profund, ascuns dincolo de învelișul literal al textului, îmbogățind expresivitatea operei.
• apolog — Povestire alegorică scurtă, de obicei în versuri, cu caracter moralizator sau didactic, în care personajele sunt adesea animale, plante ori lucruri personificate, menite să ilustreze un adevăr etic general; sinonim cu fabulă. Într-un sens secundar masculin, termenul desemnează o persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm o doctrină, o idee, o religie sau un sistem politic.
• autos sacramentales — Denumire atribuită pieselor de teatru religios într-un singur act, cu caracter alegoric, specifice literaturii spaniole din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea (Epoca de Aur). Aceste opere dramatice, centrate în mod simbolic pe taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), erau reprezentate public în cadrul festivităților de Corpus Christi, având personaje abstracte precum Păcatul, Credința, Moartea ori Harul Divin, și atingând apogeul prin scrierile lui Pedro Calderón de la Barca.