#alele

• acrostih — Poezie, imn sau compoziție lirică în care inițialele versurilor, citite pe verticală de sus în jos, alcătuiesc un cuvânt determinat, o propoziție, o dedicație ascunsă ori numele unei persoane (adesea chiar al autorului). Acest procedeu structural și artificiu tehnic de tehnică literară a fost utilizat intens în poezia antică alexandrină, în imnografia religioasă bizantină și în textele medievale, având atât un rol estetic de memorare, cât și o funcție criptografică de autentificare a textului original.
• alelă — Una dintre formele alternative sau variantele moleculare ale aceleiași gene, localizată structural în același locus pe un cromozom omolog. Alelele determină variații diferite ale aceluiași caracter fenotipic (cum ar fi culoarea ochilor sau grupa sanguină), interacționând între ele prin relații de dominanță, recesivitate, codominanță sau dominanță incompletă în cadrul organismelor diploide.
• alele — 1. Forma de plural a substantivului feminin alelă; totalitatea formelor alternative ale aceleiași gene dintr-un locus cromozomial omolog. 2. Variantă regională, scurtată sau familiară pentru pronumele demonstrativ de depărtare feminin plural 'acelea' (sau 'acele'), utilizată colocvial pentru a indica obiecte sau persoane aflate la distanță.
• alelei — 1. Forma de genitiv-dativ singular a substantivului feminin alelă, utilizată pentru a exprima apartenența sau atribuirea unei caracteristici genetice specifice unei anumite variante a unei gene. 2. Formă regională, populară sau scurtată pentru cazurile oblice ale pronumelui demonstrativ de depărtare feminin plural 'acelei' (sau 'acelor'), folosită colocvial în structuri posesive.
• alelele — Forma de plural articulat hotărât a substantivului feminin alelă; definește în mod specific și direct variantele alternative ale aceleiași gene dintr-un locus cromozomial omolog, privite ca obiecte de studiu clar definite în cadrul unui organism Diploid sau al unei populații biologice.
• aleleu — Exclamație populară utilizată în limba română pentru a exprima o paletă largă de trăiri intense, precum spaima, mirarea, deznădejdea, durerea fizică ori sufletească, regretul profund sau tânguirea. În textul doinelor și al baladelor tradiționale, acest element exclamativ servește structural ca anchor liric ce accentuează starea de jale sau de necaz în fața destinului.
• antiparalel — Care este orientat în aceeași direcție matematică sau geometrică, dar în sens strict opus; element geometric, vector sau linie dreaptă ale căror orientări vectoriale se anulează reciproc prin inversare de sens. În geometria plană, termenul definește două drepte care intersectează două laturi ale unui unghi în așa fel încât formează unghiuri egale, dar antipozitionate în raport cu o axă simetrică sau o secantă de referință.
• antiparalelă — O dreaptă care intersectează laturile unui unghi dat în așa fel încât formează cu acestea un triunghi inversat ca simetrie față de o dreaptă paralelă clasică. Acest aranjament structural face ca unghiul format de antiparalelă cu una dintre laturi să fie perfect egal cu unghiul format de linia de bază cu cealaltă latură, având aplicații importante în studiul teoremei liniilor antiparalele în triunghi.
• autozigot — Zigot sau organism diploid care posedă alele identice la un anumit locus genetic, gene care au fost moștenite direct de la un strămoș comun prin consangvinizare sau autofecundare; individ homozigot prin descendență directă (identitate prin descendență).