#alergare

• alerg — Forma de persoana I singular la indicativ prezent și conjunctiv prezent a verbului tranzitiv și intranzitiv 'alerga'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari și săriți, sau, în sens figurat, de a se strădui intens, a se agita și a depune eforturi susținute pentru a realiza un obiectiv, a rezolva probleme sau a obține un beneficiu.
• alerga — 1. A se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari, grăbiți sau săriți, alternând fazele de sprijin cu faze de suspensie aeriană. 2. A urmări îndeaproape o persoană sau un animal pentru a-l prinde, a-l goni ori a-l hărțui. 3. În sens figurat, a depune eforturi susținute, a se agita, a umbla mult de la un loc la altul pentru a rezolva o problemă ori a obține un rezultat. 4. A conduce, a antrena sau a struni un cal în curse hipice ori la trap.
• alergare — Acțiunea de a alerga și rezultatul ei; modalitate de locomoție terestră rapidă, caracterizată printr-o fază de suspensie în care ambele picioare se află simultan în aer. În sport și atletism, reprezintă o disciplină fundamentală ce include probe de viteză, semifond, fond și maraton, fiind utilizată universal ca exercițiu cardiovascular major pentru îmbunătățirea condiției fizice și a rezistenței.
• alergăreț — Care are tendința, obișnuința sau plăcerea de a alerga continuu, de a umbla mult sau de a se deplasa cu repeziciune dintr-un loc în altul; iute de picior, dinamic, neastâmpărat. În sens popular, termenul este utilizat adesea ca poreclă pentru copiii foarte activi sau pentru animalele de curte care scapă des din țarc.