#alibi
- alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
- Alibiana — Prenume feminin rarisim cu o rezonanță clasică sau hibridă. În onomastica modernă sau istorică de nișă, termenul apare sporadic ca un derivat extins sau o formă compusă (posibil combinând rădăcini precum Alibi, Alina sau Ana), fiind utilizat ca o creație lexicală rară utilizată aproape exclusiv ca indicator de identitate personală în medii genealogice restrânse.
- alibiu — Variantă ortografică acceptată istoric sau utilizată ca sinonim perfect pentru termenul standard 'alibi'; mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect dovedește că în momentul săvârșirii unei infracțiuni se afla în altă parte. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă în mod ferm utilizarea formei scurte 'alibi', varianta declinată 'alibiu' apare încă frecvent în vorbirea curentă sau în traduceri literare mai vechi.
- alibzit — Care este asigurat cu un alibi; care deține o justificare, o scuză sau o dovadă de absență fabricată sau reală pentru a scăpa de o acuzație. În limbajul informal sau colocvial, reprezintă participiul trecut al verbului non-standard 'alibzi', caracterizând un suspect sau o persoană protejată de o poveste acoperitoare care îi plasează prezența în altă parte în momentul critic.