#alion

• alion — Denumire populară regională atribuită unor specii de plante erbacee, utilizată uneori ca variantă lexicală locală pentru usturoiul sălbatic sau alte plante din flora spontană. În anumite comunități rurale, termenul păstrează nuanțe arhaice legate de utilizarea plantelor în medicina empirică tradițională sau în alimentația de sezon.
• Alionescu — Nume de familie românesc, rar, format pe bază onomastică; derivat patronimic complex construit de la numele de bază Alion sau dintr-o rădăcină hipocoristică, utilizat pentru a identifica descendența unei persoane dintr-o anumită spiță familială. Ca entitate lexicală proprie, respectă normele gramaticale de scriere cu majusculă și este specific arealului cultural autohton.
• Aliontie — Prenume masculin românesc vechi, arhaic sau regional, derivat din onomastica creștină de origine greacă (Leontios / Leonte) prin adaptări fonetice locale sau fenomene de proteză vocalică; utilizat istoric ca nume de identificare personală. Ca entitate lexicală proprie, se scrie cu majusculă și face parte din categoria numelor rare, calendaristice, căzute în desuetudine.
• alurghidă — Manta sau robă de purpură purtată în trecut de împărații bizantini, domnitorii români sau de înalții ierarhi bisericești ca însemn oficial al puterii și suveranității statale ori ecleziastice. În textele vechi juridice și religioase (precum Pidalionul), termenul descrie hlamida domnească de culoare roșu-închis, simbolizând demnitatea imperială și autoritatea supremă conferită la urcarea pe tron.
• Amphictyon — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Deucalion și al Pyrrhei, rege legendar al Atenei după detronarea lui Cranaus. În istoria antică, este considerat eponimul fondator al Ligii Amficționice (Amphictyonia), o confederație religioasă și politică timpurie a triburilor elene organizată în jurul sanctuarelor din Delphi și Thermopylae pentru protejarea locurilor sfinte și menținerea păcii.