#altui

• altui — Formă de genitiv-dativ masculin și neutru singular a pronumelui nehotărât 'altul' sau a adjectivului pronominal 'alt'; indică apartenența unui obiect, a unui drept sau a unei acțiuni către o altă persoană ori entitate nespecificată direct.
• altuială — Variantă regională, fonetică sau arhaică pentru substantivul 'altoială'; desemnează activitatea populară de altoire a pomilor sau, în sens colocvial și figurat, o corecție fizică aplicată cuiva (bătaie).
• altuire — Acțiunea de a altoi și rezultatul ei; procedeu horticol și botanic prin care o porțiune de țesut vegetal viu dintr-o plantă nobilă (altoi) este unită artificial cu o altă plantă cu rădăcină (portaltoi) pentru a fuziona celular și a crește împreună ca un singur organism.
• altuit — Care a suferit o operație de grefare; plantă sau pom fructifer nobil unit structural cu un portaltoi; ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea sau rezultatul procesului de altuire.
• altuitor — Variantă fonetică sau grafică a substantivului și adjectivului 'altoitor'; desemnează persoana calificată care se ocupă cu grefarea manuală a pomilor fructiferi ori a viței-de-vie. Ca adjectiv, descrie un instrument sau un mecanism specializat conceput pentru executarea secțiunilor specifice procedurii horticole.
• altuitoriu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul sau substantivul 'altuitor' (altoitor), încheiată cu sufixul extins '-oriu', specifică grafiei și normelor lingvistice din secolul al XIX-lea; se referă la uneltele folosite la grefat sau la persoana care execută lucrarea.
• altuitură — Variantă fonetică sau grafică a substantivului 'altoitură'; desemnează cicatricea ori locul exact unde s-a realizat îmbinarea structurală dintre altoi și portaltoi în pomicultură. În sens colocvial și figurat, reprezintă o vânătaie sau o plagă superficială rămasă pe corp în urma unei bătăi.
• azulejos — Plăci ceramice subțiri, de formă pătrată sau dreptunghiulară, smălțuite și decorate pe o singură față cu motive geometrice, vegetale sau scene figurative complexe, caracteristice arhitecturii tradiționale din Spania și, în mod special, din Portugalia. Aceste elemente structurale sunt utilizate pentru placarea pereților interiori și exteriori ai palatelor, bisericilor sau caselor, având atât rol decorativ, cât și de protecție împotriva umidității.