#amida

• agamă — Șopârlă insectivoră din familia agamelor (Agamidae), cu capul mare, corpul turtit structural și coada lungă, răspândită în regiunile calde și aride din Africa, Asia și Australia; forma de feminin a adjectivului 'agam', care descrie un organism sau o fază biologică caracterizată prin reproducere asexuată, fără participarea gameților.
• agamidă — Șopârlă din familia agamidelor, răspândită în regiunile calde ale Africii, Asiei și Australiei, caracterizată prin dinți acrodonți sudați de marginea oaselor maxilare, corp robust și o mare capacitate de adaptare la medii aride. Multe specii au abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de temperatură ori starea emoțională, iar din punct de vedere structural, spre deosebire de alte șopârle, nu își pot autototomiza (rupe) coada în caz de pericol.
• Ajuga pyramidalis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută în limba română sub numele popular de vinețică piramidală. Această plantă de dimensiuni mici se remarcă prin inflorescența sa densă, erectă, de formă piramidală sau conică, formată din frunze bracteale mari, adesea nuanțate în violet sau purpuriu, care acoperă parțial florile tubulare de culoare albastru-pal, fiind întâlnită în zonele montane și subalpine, pe soluri acide și pajiști umbroase.
• algotrofism — Formă de nutriție sau fenomen ecologic caracterizat prin dependența energetică și metabolică a unui organism față de consumul de alge; algofagie. În ecosistemele limnice și marine, algotrofismul reprezintă un mecanism fundamental de transfer al biomasei primare către verigile superioare ale piramidei trofice, fiind esențial pentru menținerea echilibrului biologic în bazinele acvatice.
• alurghidă — Manta sau robă de purpură purtată în trecut de împărații bizantini, domnitorii români sau de înalții ierarhi bisericești ca însemn oficial al puterii și suveranității statale ori ecleziastice. În textele vechi juridice și religioase (precum Pidalionul), termenul descrie hlamida domnească de culoare roșu-închis, simbolizând demnitatea imperială și autoritatea supremă conferită la urcarea pe tron.
• amidă — Compus organic derivat funcțional dintr-un acid carboxilic în care gruparea hidroxil (-OH) a fost înlocuită cu o grupare amino (-NH2, -NHR sau -NR2), având formula structurală generală R-CO-NR2. Amidele sunt fundamentale în natură și industrie, formând legăturile peptidice ce unesc aminoacizii în proteine și polimerii sintetici de tip nylon, caracterizându-se printr-o stabilitate chimică ridicată datorită conjugării electronilor de la atomul de azot cu gruparea carbonil.
• amidază — Enzimă din clasa hidrolazelor care catalizează reacția de scindare hidrolitică a unei legături amidice liniare, transformând un partid de tip amidă într-un acid carboxilic și amoniac sau o amină corespunzătoare. Acest biocatalizator joacă un rol structural esențial în metabolismul azotului, în procesele de detoxifiere celulară și în biocataliza industrială folosită pentru sinteza enantioselectivă a compușilor farmaceutici de înaltă puritate.
• amidazină — Termen farmacologic alternativ sau denumire comercială istorică utilizată pentru a desemna un compus medicamentos din clasa agenților chimioterapici sau antituberculoși, strâns legat structural de derivații pirazinamidei sau ai hidrazidelor. Acest agent terapeutic acționează prin interferarea cu sinteza acizilor grași din peretele celular bacterian, fiind administrat în scheme clinice complexe pentru neutralizarea agenților patogeni rezistenți la antibioticele convenționale.
• anilidă — Compus chimic organic derivat structural dintr-un acid (de obicei un acid carboxilic) și anilină, prin înlocuirea unui atom de hidrogen din gruparea amino cu un radical acil. Aceste substanțe fac parte din clasa amidelor aromatice și au o importanță deosebită în industria farmaceutică, servind ca bază pentru sinteza unor analgezice și antipiretice cunoscute, precum și în fabricarea coloranților artificiali și a stabilizatorilor de mase plastice.
• antisulfamidă — Substanță chimică sau compus biologic capabil să blocheze, să neutralizeze ori să inhibe efectul terapeutic antibacterian al sulfamidelor. În sens biochimic, acționează cel mai adesea ca un antagonist competitiv (cum este acidul para-aminobenzoic), restabilind sinteza normală de acid folic în celulele bacteriene și anulând astfel acțiunea bacteriostatică a medicamentului.
• apsolon — Formă arhaică, literară sau regională rarisimă, întâlnită în vechile cronici sau traduceri istorice românești pentru a face referire la Absalon (personaj biblic ori figură istorică) sau utilizată regional ca o deformare fonetică premodernă pentru a descrie un tip de hlamidă, manta lungă ostășească ori element de uniformă militară de gală.
• Babinski — Nume de familie celebru în lumea medicală datorită lui Joseph Babinski (1857–1932), neurolog francez de origine poloneză, cunoscut pentru descrierea reflexului cutanat plantar patologic (semnul lui Babinski). Acest fenomen structural indică o leziune a tractului corticospinal sau piramidal, manifestându-se prin extensia degetului mare și răsfirarea celorlalte degete la stimularea marginii externe a plantei piciorului.