#anarhism

• anarchie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă idealul societății anarhiste, bazată pe asocieri libere, autoguvernare și eliminarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarchism — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhism; doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Susține organizarea societății exclusiv prin asocieri libere, voluntare, cooperare reciprocă și autoguvernare, considerând că statul și structurile sale coercitive sunt opresive și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarh — Concept filozofic dezvoltat în teoria politică modernă (redefinit în special de gânditorul Ernst Jünger) care desemnează o persoană suverană din punct de vedere spiritual și moral, care refuză în mod conștient autoritatea statului și ierarhiile sociale, dar care, spre deosebire de anarhist, nu luptă activ pentru distrugerea lor, ci alege să trăiască independent în interiorul propriilor reguli interioare, păstrându-și neatinsă libertatea individuală absolută.
• anarhic — Care aparține anarhiei sau anarhismului, privitor la anarhie ori care promovează absența unei autorități centrale sau a ordinii juridice. În sens larg și uzual, descrie o stare de dezordine totală, haos organizațional, indisciplină, lipsă de reglementare structurală ori o acțiune spontană și nesupusă care sfidează orice ierarhie sau planificare prestabilită.
• anarhie — Stare politică și socială caracterizată prin absența oricărei autorități centrale, a unui guvern sau a unor legi coercitive. În filozofia politică, reprezintă modelul ideal al societății liberale radicale sau anarhiste, fundamentat pe asocieri voluntare, autoguvernare deplină și desființarea ierarhiilor instituționale statale. În sens cotidian și general, termenul desemnează o dezordine completă, confuzie, indisciplină, haos organizațional sau nesupunere generalizată într-un grup, instituție ori stat.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhizm — Variantă grafică arhaică, regională sau străină (influențată de limbile slave sau germanice) utilizată în unele documente istorice sau hărți politice vechi pentru substantivul anarhism. Desemnează doctrina politică ce respinge structural autoritatea statală coercitivă, militând pentru o societate orizontală, bazată pe comunități locale autogestionate și acorduri libere între indivizi.
• anarhoindividualism — Curent de gândire în cadrul anarhismului care pune accentul pe suveranitatea absolută a individului, pe libertatea personală și pe respingerea oricărei forme de colectivism forțat, autoritate statală sau control instituțional. Spre deosebire de curentele social-anarhiste, această doctrină structurală susține că voința și conștiința individuală nu trebuie să fie subordonate niciunui grup sau decizii majoritare, promovând proprietatea privată asupra propriilor resurse și asocierile exclusiv voluntare bazate pe interes reciproc.
• anarhoindividualist — Adept, militant sau susținător al anarhoindividualismului; persoană care respinge autoritatea statului și ierarhiile sociale în numele libertății personale depline și al autonomiei eului. Ca adjectiv, descrie o lucrare, o mișcare, o viziune sau o atitudine care aparține anarhismului individualist ori se ghidează după principiile unicității individului și ale asocierilor pur voluntare.
• anarhoindividualistă — Forma feminină pentru termenul anarhoindividualist; femeie sau militantă care susține primatul absolut al individului în fața statului și a structurilor colective, ghidându-se după principiile autonomiei totale și ale asocierii voluntare. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin ce descrie o teorie, o lucrare literară, o viziune sau o atitudine care aparține anarhismului individualist ori se bazează pe respingerea oricărei subordonări a eului în fața majorității.
• anarhosindicalism — Curent în cadrul anarhismului care consideră sindicatele muncitorești libere și autogestionate ca fiind forța principală pentru transformarea radicală a societății și eliminarea statului. Această doctrină susține utilizarea acțiunii directe (greve generale, boicoturi, sabotaje economice) de către clasa muncitoare pentru a prelua controlul direct asupra mijloacelor de producție, propunând reorganizarea societății pe baze federale și egalitare, fără manageri, politicieni sau birocrație de stat.