#apical
- acrocroic — Despre spori sau structuri celulare micologice; care prezintă o colorare intensă localizată exclusiv la nivelul apexului, vârfului sau extremității terminale, restul membranei rămânând translucid sau palid. Acest termen tehnic de nișă ajută la descrierea microscopică precisă și la diferențierea taxonomică a anumitor ciuperci din clasa Basidiomycota.
- acrogen — Despre plante sau structuri; care se dezvoltă, crește sau ia naștere exclusiv la vârf, apex sau în extremitatea superioară. În botanica clasică, termenul descrie un mod de dezvoltare caracteristic criptogamelor vasculare (cum sunt ferigile și mușchii), ale căror tulpini se alungesc doar prin activitatea meristemului apical terminal. Ca substantiv, denumește o plantă cu un astfel de tipar structural de creștere verticală.
- acrogeneză — Proces fiziologic și structural de formare, diferențiere sau dezvoltare a organelor vegetale ori a țesuturilor localizat exclusiv la vârful ori extremitatea superioară a unei axe. În contextul morfogenezei plantelor superioare, acrogeneza descrie ansamblul etapelor celulare prin care mugurul terminal coordonează apariția noilor lăstari și frunze, impunând o dominanță apicală asupra structurilor inferioare.
- acrosincarpie — Condiție structurală sau anomalie morfologică vegetală caracterizată prin fuziunea, sudarea ori unirea parțială a carpelelor sau a fructelor individuale exclusiv la nivelul extremităților lor superioare (apicale), în timp ce porțiunile inferioare sau bazele rămân distincte și separate în timpul dezvoltării.
- acrospor — Tip de spor asexuat, conidie sau corp reproductiv microscopic care se dezvoltă și se separă exclusiv la extremitatea superioară ori în zona apicală a unui filament hifal specializat (conidiofor). Această structură celulară specifică ciupercilor inferioare se formează prin constricție sau înmugurire terminală, asigurând o dispersie aeriană extrem de eficientă a materialului genetic în mediul înconjurător pentru propagarea speciei.
- acroton — Care se referă la acrotonie; plantă, tulpină sau arbust caracterizat prin faptul că mugurii situați spre vârf (apicali) se dezvoltă mult mai puternic și mai rapid decât cei de la bază, dominând structural creșterea ramurilor. Ca substantiv, termenul descrie un tip de comportament vegetativ în care ramificarea principală se realizează exclusiv în zona superiorară a axului central, fiind o caracteristică esențială a multor specii de arbori foioși.
- acrotropie — Fenomen de orientare, curbare sau mișcare tropistică a organelor vegetale (lăstari, rădăcini, tije) orientată strict către un punct de proeminență, o extremitate superioară ori un vârf anatomic determinat de un stimul extern (lumină, contact mecanic). Această reacție structurală ghidează direcția de alungire periostală a țesuturilor meristematice, asigurând adaptarea spațială optimă a aparatului foliar sau radicular în raport cu resursele de mediu înconjurătoare.
- apectomie — Procedură chirurgicală stomatologică (cunoscută și ca rezecție apicală) care constă în îndepărtarea chirurgicală a apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte, împreună cu țesutul osos necrozat sau infectat înconjurător. Acest tratament de endodonție chirurgicală este aplicat atunci când tratamentele clasice de canal eșuează, având scopul de a salva dintele de la extracție.
- apexian — Care se referă la apex, aparține acestuia sau este situat în zona de vârf a unei structuri; derivat sau poziționat apical. Termenul este utilizat în mod restrictiv în anumite traduceri științifice sau lucrări academice ca echivalent mai rar pentru adjectivul standard „apical”.
- apexită — Proces inflamator acut sau cronic localizat la nivelul apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte și al țesuturilor periapicale înconjurătoare, cauzat de regulă de o infecție bacteriană netratată a pulpei dentare (necroză pulpară). Se manifestă clinic prin dureri violente la masticație sau percuție axială.
- apic — Formă rară, arhaică sau variantă simplificată (întâlnită sporadic în traduceri literare ori tratate tehnice izolate) pentru adjectivul standard „apical”; care se referă la vârful unei structuri, aparține acestuia sau este articulat cu ajutorul vârfului limbii în procesul vorbirii.
- apical — Care aparține apexului (vârfului), care se referă la acesta ori este situat în zona terminală a unei structuri. În fonetică, descrie sunete (consoane) articulate prin atingerea sau apropierea vârfului limbii de dinți ori de alveole; în botanică, se referă la elemente poziționate la vârful tulpinii sau al rădăcinii (ex: mugur apical, meristem apical), iar în medicină indică localizarea la extremitatea unui organ.
- apicectomie — Procedură chirurgicală stomatologică ce constă în îndepărtarea chirurgicală a apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte, împreună cu țesutul osos infectat sau necrozat din vecinătatea acestuia. Cunoscută pe scară largă și sub denumirile de rezecție apicală sau apectomie, se aplică atunci când tratamentul clasic de canal eșuează.
- apicotomie — Intervenție chirurgicală ce constă în secționarea sau incizarea unui apex (vârf); în stomatologie, reprezintă tăierea chirurgicală a vârfului rădăcinii unui dinte pentru a elimina o infecție periapicală persistentă, fiind adesea utilizat ca sinonim parțial pentru rezecția apicală. În context otorinolaringologic, descrie incizia sau drenajul chirurgical al apexului stâncii temporalului în cazuri severe de petrozită.