#apofasis

• apofasis — Figură de stil retorică prin care un orator menționează sau aduce în discuție un subiect declarând în mod paradoxal că nu va vorbi despre el ori că îl trece sub tăcere; formă specializată de preterțiune sau paralipsă. În contextul teologiei negative, termenul capătă un sens conceptual profund, desemnând calea negării prin care se recunoaște imposibilitatea minții umane de a descrie esența divină.
• apofasisticos — Care folosește sau aparține metodei de exprimare prin negare ori excludere; caracteristic discursului teologic sau speculației metafizice care abordează absolutul prin evidențierea a ceea ce nu este el, mai degrabă decât prin definiții pozitive. Acest concept savant descrie natura limbajului simbolic ce refuză sistematic determinările conceptuale rigide pentru a păstra transcendența realității studiate.
• apofază — Adaptare lingvistică a termenului elen apofasis, reprezentând o figură de stil și o tactică discursivă prin care vorbitorul aduce în prim-plan un subiect pretinzând, în mod paradoxal, că îl trece sub tăcere sau că refuză să îl discute. Această tehnică accentuează importanța detaliului omis tocmai prin simularea refuzului de a-l analiza, funcționând ca o formă subtilă de preterțiune.