#apofiza

• apofiză — Proeminență naturală, bine marcată, de formă variabilă, de pe suprafața unui os, care servește de obicei ca punct de inserție pentru mușchi și ligamente sau ca suprafață de articulare; proces osos. În terminologia anatomică modernă, aceste excrescențe îndeplinesc roluri biomecanice cruciale în distribuirea forțelor mecanice de-a lungul scheletului.
• apofizar — Care aparține unei apofize, privitor la o proeminență osoasă naturală sau anatomică; localizat la nivelul unei excrescențe structurale a scheletului. În practica ortopedică și radiologică, termenul se aplică în special structurilor articulare ale vertebrelor, descriind suprafețe, ligamente sau procese patologice inflamatorii asociate coloanei vertebrale.
• axifoidie — Condiție anatomică rară sau anomalie structurală caracterizată prin absența congenitală, nedezvoltarea completă ori anomalia de aliniere a apofizei xifoide (cartilajul xifoid), elementul terminal inferior al sternului. Această particularitate morfologică poate influența inserția delicată a mușchilor abdominali și ai diafragmei, necesitând monitorizare clinică în cazul în care determină disconfort respirator sau structural la nivelul cutiei toracice.
• axis — A doua vertebră cervicală a coloanei vertebrale la om și la animalele superioare, situată imediat sub atlas, având rolul structural de a servi ca pivot pentru rotația delicată a capului. Piesa osoasă se caracterizează printr-o apofiză verticală numită apofiza odontoidă, în jurul căreia se execută mișcările de torsiune craniană. În zoologie, termenul desemnează de asemenea o specie de cerb originară din India (Cervus axis), caracterizată printr-o blană pătată și coarne zvelte.