#arhitectura traditionala
- acaret — Clădire accesorie sau anexă gospodărească (cum ar fi grajdul, șura, magazia, porumbăria sau bucătăria de vară) situată în curtea unei locuințe, separată sau alipită de corpul principal al casei. Utilizat adesea la plural (acareturi), termenul desemnează ansamblul construcțiilor secundare destinate adăpostirii animalelor, uneltelor sau proviziilor, fiind o componentă structurală tipică a gospodăriilor rurale și a conacelor boierești tradiționale.
- antrea — Formă veche sau regională pentru cuvântul 'antre'; spațiu de intrare, vestibul sau hol de dimensiuni reduse situat la intrarea unei case tradiționale ori a unui apartament. În arhitectura rurală istorică, reprezenta tinda sau încăperea de trecere care făcea legătura între ușa principală de la exterior și odăile de locuit, având rol de izolare termică.
- argili — A tencui, a lipi sau a acoperi o suprafață (pereții unei case tradiționale, un cuptor sau un gard împletit) cu un strat ud de argilă, humă ori lut gras mixed cu pleavă sau paie. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă verbală rară, o variantă derivată direct din neologismul sau substantivul 'argilă', folosită episodic în comunitățile rurale pentru a descrie tehnicile de izolare termică a locuințelor.
- bacolț — Termen tehnic regional utilizat în trecut în anumite zone carpatice pentru a desemna un colțar de fixare, o piesă structurală unghiulară din lemn sau metal ori o grindă scurtă așezată oblic pentru a rigidiza îmbinarea dintre doi stâlpi perpendiculari. În structura arhitecturii vernaculare din lemn, acest element de consolidare prelua forțele de forfecare și asigura stabilitatea acoperișurilor sau a structurilor de rezistență ale șurilor și caselor tradiționale.