#asia

• abazic — Termen medical care descrie o persoană afectată de abazie, caracterizată prin incapacitatea parțială sau totală de a merge sau de a-și menține stațiunea verticală, deși forța musculară, sensibilitatea și coordonarea segmentelor în poziție culcat sunt complet păstrate. Se întâlnește în afecțiuni neurologice organice (leziuni frontale, cerebeloase, sindroame extrapiramidale) sau în tulburări de conversie psihogenă (isteria clasică, unde apare sub forma sindromului de astazie-abazie).
• abazică — Forma feminină a adjectivului abazic, utilizată pentru a descrie o pacientă, o tulburare sau o manifestare clinică (cum ar fi o postură sau o tulburare de mers) caracterizată prin incapacitatea de a merge, în ciuda păstrării forței musculare în poziție culcat. În literatura medicală, se folosește frecvent pentru a califica natura psihogenă sau organică a unei disfuncții motorii specifice sexului feminin sau unui element anatomic.
• abazie — Simptom neurologic și neuropsihiatric caracterizat prin imposibilitatea totală sau parțială de a merge, în condițiile în care forța musculară, coordonarea mișcărilor în poziție orizontală și sensibilitatea picioarelor sunt intacte. Poate avea o cauză organică, corelată cu leziuni ale lobului frontal, ale cerebelului sau ale căilor vestibulare, sau o cauză funcțională (psihogenă), întâlnită în cadrul tulburărilor de conversie (disociative), unde apare frecvent asociată cu astazia (imposibilitatea de a sta în picioare).
• abeceda — Variantă regională arhaică pentru 'abecedar' sau 'alfabet', utilizată istoric în Transilvania și Banat, provenită din filieră slavă și maghiară. În psiholingvistica clinică și logopedie, termenul este studiat în cadrul testelor de evaluare a deprinderilor primare de citit-scris, pentru identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau în procesul de reeducare a limbajului la pacienții afazici care au suferit accidente vasculare cerebrale în zonele corticale ale limbajului (Broca și Wernicke).
• abecedar — Manual elementar conceput pentru învățarea scrisului și a cititului. În psiholingvistica clinică, neuropsihologie și logopedie, structura unui abecedar este utilizată ca instrument de evaluare standardizată pentru determinarea competențelor lingvistice de bază. Servește la identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau alexie. De asemenea, este integrat în protocoalele de reeducare a limbajului pentru pacienții afazici care au suferit leziuni vasculare sau traumatice în ariile cerebrale corticale dedicate limbajului.
• abecedare — Forma de plural a substantivului neutru 'abecedar', desemnând mai multe manuale elementare sau seturi alfabetice de învățare. În clinicile de reabilitare a limbajului, logopedie pediatrică și neuropsihologie, utilizarea mai multor tipuri de abecedare (vizuale, tactile sau fonetice) permite adaptarea strategiei terapeutice la tipul specific de deficit cognitiv sau senzorial al pacientului.
• abhază — Limba vorbită de abhazi, făcând parte din familia limbilor caucaziene de nord-vest; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'abhaz'. În neuropsihologie și patologia limbajului (afaziologie), structura gramaticală extrem de complexă a limbii abhaze (caracterizată printr-un sistem uriaș de consoane și o structură verbală polisintetică) a servit drept model clinic pentru studierea modului în care creierul uman procesează sunetele dificile după traume cerebrale sau accidente vasculare.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• Abies nordmanniana — Specie de brad originară din munții din jurul Mării Negre (Caucaz, Turcia), cunoscută popular sub numele de brad de Caucaz sau bradul lui Nordmann. În domeniul balneologiei europene și al aromaterapiei clinice, această specie este extrem de apreciată datorită calității superioare a uleiului esențial obținut din acele sale bogate în acetat de bornil și campfen, substanțe utilizate intens în inhaloterapie pentru dezinfectarea plămânilor și în băi terapeutice destinate relaxării musculare și calmării sistemului nervos.
• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• acân — Poet, improvizator și cântăreț popular la kazahi și kârgâzi, care își recită sau își cântă creațiile (adesea cu caracter epic ori satiric) acompaniindu-se de instrumente tradiționale cu coarde (precum dombra sau kobâzul). În contextul culturii central-asiatice, acânul nu este doar un simplu artist, ci și un păstrător al memoriei istorice a comunității, participând la competiții publice de improvizație poetică numite „aitîș”.
• acatafazie — Tulburare severă a limbajului articulat, de natură neuropsihologică, caracterizată prin incapacitatea pacientului de a formula propoziții sau fraze corecte din punct de vedere sintactic și gramatical, deși abilitatea de a pronunța cuvinte izolate și înțelegerea sensului acestora rămân intacte. Acest simptom apare de regulă în urma unor leziuni cerebrale focale sau în cadrul unor afecțiuni neurodegenerative specifice, determinând o exprimare fragmentată, agramatică și incoerentă.
• acromatism — Proprietate a unui sistem optic de a transmite sau de a reflecta lumina fără a produce aberații cromatice, permițând formarea unei imagini clare, ale cărei margini nu sunt colorate parazitar. În sens medical și biologic, termenul desemnează absența totală a pigmenților colorați dintr-un țesut sau dintr-o structură anatomică, ori anomalia vederii în care subiectul percepe lumea în nuanțe exclusiv de alb, negru și gri.
• acromazie — Termen general care desemnează absența totală a culorii sau a pigmenților dintr-un mediu structural. În medicină, este sinonim cu acromatopsia (cecitate cromatică totală) sau descrie depigmentarea celulară și cutanată (lipsa melaninei); în optică, definește corectarea perfectă a aberațiilor cromatice ale unui sistem de lentile.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• Adighei — Termen care se referă la Republica Adigeea, o entitate federală din Federația Rusă situată în Caucazul de Nord, sau la populația indigenă a acesteia (cunoscuți și ca circasieni). Ca adjectiv, descrie un bun cultural, o limbă caucaziană sau un element structural ce aparține acestei regiuni geografice ori tradițiilor etnice ale locuitorilor săi.
• Adonis amurensis — Denumirea științifică a ruscuței de Amur, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, originară din estul Asiei (Siberia, China, Japonia și Coreea). Planta înflorește la începutul primăverii, adesea străpungând stratul de zăpadă cu florile sale mari, solitare, de o culoare galben-aurie intensă, fiind utilizată tradițional ca plantă ornamentală și în medicina orientală datorită compușilor cardiotonici.
• Aërides — Gen de orhidee epifite tropicale din familia Orchidaceae, originare din Asia de Sud și Sud-Est (de la India până în Filipine și Noua Guinee). Sunt caracterizate structural prin creștere monopodială viguroasă, rădăcini aeriene groase și lungi, și inflorescențe pendule, dens ramificate, cu flori spectaculoase și intens parfumate, adesea albe, roz sau purpurii, având un pinten caracteristic orientat înainte.
• Aërides falcatum — Specie ornamentală remarcabilă de orhidee epifită din familia Orchidaceae, originară din Asia de Sud-Est (Thailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia și Myanmar). Este caracterizată structural prin creștere monopodială robustă, frunze curelariforme, rigide, ușor curbate în formă de seceră (falcate), și inflorescențe pendule, lungi, ce poartă numeroase flori albe-crem, cu pete spectuloase de un roz-violet aprins pe vârfuri și pe label, puternic parfumate.
• Aërides odoratum — Specie tip și extrem de populară de orhidee epifită tropicală din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară dintr-o zonă extinsă a Asiei de Sud și Sud-Est. Este caracterizată structural prin tulpini monopodiale lungi și robuste, frunze curelariforme, cărnoase și inflorescențe pendule, dens ramificate, ce poartă numeroase flori albe sau crem cu pete purpurii la vârfuri, renumite pentru parfumul lor dulce și intens, asemănător cu cel al lămâii sau al iasomiei.