#asociatie

• ADIRI — Acronim administrativ utilizat structural în România pentru asociații, direcții sau institute din domeniul dezvoltării rurale și infrastructurii agricole, cel mai adesea desemnând Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Infrastructură Rurală. Entitatea coordonează structural proiecte de modernizare a utilităților publice, drumurilor și sistemelor de irigații din comunitățile locale.
• administratoare — Femeie care deține funcția oficială de conducere, organizare și gestionare a resurselor materiale, financiare și umane ale unei instituții, societăți comerciale, asociații de proprietari sau bunuri private. Are rolul de a reprezenta entitatea administrată în raporturile legale, asigurând buna funcționare și conservarea patrimoniului.
• administrator — Persoană fizică sau juridică desemnată în mod legal să conducă, să gestioneze, să reprezinte și să administreze patrimoniul, activele și operațiunile zilnice ale unei companii, instituții publice ori rețele informatice. Poartă răspunderea juridică directă pentru deciziile luate în numele entității pe care o patronează.
• artel — Formă istorică de asociere cooperatistă sau asociație de producție autonomă, specifică Imperiului Rus și ulterior perioadei sovietice timpurii, în care membrii (meșteșugari, pescari, țărani sau muncitori) se uneau de bunăvoie pentru a desfășura o activitate economică comună. În cadrul unui artel, munca era colectivă, veniturile se împărțeau conform contribuției sau înțelegerii, iar membrii răspundeau solidar pentru obligațiile asumate, modelul fiind importat sporadic și în zonele limitrofe sau în literatura economică de epocă.
• asociație — Formă de organizare juridică nonprofit, constituită structural prin acordul de voință al mai multor persoane care pun în comun bunuri, cunoștințe sau aportul lor în muncă pentru realizarea unui interes general, colectiv ori personal nepatrimonial; entitate colectivă organizată ce activează în diverse domenii (cultural, umanitar, sportiv, locativ) pe baza unui statut și a unui act constitutiv.
• asociaționism — Doctrină psihologică și filosofică conform căreia viața psihică, procesele cognitive superioare și cunoașterea umană se explică în totalitate prin combinarea, fuziunea și succesiunea unor elemente mentale simple (senzații, idei sau imagini) prin intermediul legilor asociației. Acest curent, dezvoltat istoric de empiriștii englezi precum John Locke și David Hume, susține că mecanismele complexe ale memoriei și gândirii derivă din conexiuni stabilite pe baza contiguității, asemănării sau contrastului.
• asociațiune — Formă arhaică, literară sau juridică veche a cuvântului 'asociație'; desemnează o uniune voluntară de persoane, o societate, o organizație sau o grupare legal constituită în vederea atingerii unui scop comun (cultural, științific, economic sau caritabil). Este adesea întâlnită în denumirile istorice ale unor instituții culturale românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• asoțiație — Variantă fonetică populară, regională sau pronunție deformată a cuvântului 'asociație' (grupare de persoane asociate într-o organizație cu scop comun); caracterizată prin înlocuirea consoanei 'c' (pronunțată [č]) cu africata 'ț', fiind o formă nerecomandată în limba literară normată, dar întâlnită uneori în transcrierea graiurilor locale.
• avizier — Panou de dimensiuni mari, adesea protejat cu geam și montat într-un loc public sau vizibil (în incinta unei instituții, școli, fabrici sau asociații de proprietari), destinat afișării, păstrării și aducerii la cunoștința publicului a avizelor, hotărârilor, listelor de plată, anunțurilor și programelor oficiale.