#aubada
- albadă — Poezie lirică medievală de origine trubadurescă în care este descrisă despărțirea dureroasă a doi îndrăgostiți în zori de zi, după o noapte petrecută împreună în secret; cântec al zorilor. În sens structural, piesa include de obicei avertismentul unui străjer (paznic) care anunță răsăritul soarelui și iminența pericolului de a fi descoperiți.
- aubadă — Poem liric sau compoziție muzicală instrumentală dedicată dimineții sau executată în zori, sub fereastra cuiva, având un caracter solemn, galant sau melancolic; cântec de zori. În istoria literară, își are originea în lirica trubadurilor provensali, evoluând ca pandant al serenadei de seară, celebrând momentul despărțirii îndrăgostiților la ivirea primelor raze de soare.
- aubade — Forma de plural a substantivului 'aubadă'; mai multe poezii lirice sau compoziții muzicale destinate să fie executate în zori de zi. În sens larg, termenul face referire la întreaga colecție sau ansamblu de creații artistice occidentale din perioada medievală și clasică ce folosesc motivul estetic al dimineții ca fundal tematic structural.