#autentica

• asumata — Formă de feminin singular pentru adjectivul 'asumat'; caracterizează o femeie, o decizie, o atitudine sau o obligație structurală care se remarcă prin autenticitate, responsabilitate deplină și asumare conștientă. În jargonul psihologic actual, descrie capacitatea de a trăi liber și sincer, fără frica de a fi judecat de normele exterioare.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autenticat — Care a fost supus procesului de autenticare; înscris, document sau contract legalizat de către un notar public ori de o autoritate abilitată, dobândind forță juridică. În context digital, descrie starea unui utilizator, a unei sesiuni sau a unui dispozitiv a cărui identitate a fost verificată cu succes de către un server de securitate, permițându-i operarea în rețea.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autenticizat — Care a fost supus procesului de autenticizare; înscris sau document legalizat ori certificat în mod oficial de o autoritate publică competentă. Reprezintă o variantă sinonimică rară pentru termenul uzual 'autenticat' ori 'autentificat'.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.