#autosuficienta

• autarhic — Care se bazează pe autarhie, referitor la un sistem economic sau politic închis, în cadrul căruia o comunitate, o regiune ori un stat își asigură independența totală prin consumul exclusiv al bunurilor produse în interiorul propriilor granițe, refuzând ori reducând la minimum schimburile comerciale externe și importurile. În sens filozofic antic, descrie o stare de autosuficiență spirituală și independență morală deplină a individului în raport cu factorii exteriori.
• autarhie — Stare sau politică economică a unui stat ori a unei colectivități care urmărește autosuficiența absolută și independența totală față de exterior, prin producerea internă a tuturor resurselor necesare subzistenței și dezvoltării; absența voluntară a relațiilor comerciale internaționale. În filozofia greacă veche (cinici, stoici), conceptul reprezintă virtutea de a fi stăpân pe propria viață, eliberat de dorințe materiale dependente de alții.
• autarkie — Variantă ortografică de inspirație germanică sau anglo-saxonă pentru termenul 'autarhie'; desemnează starea unui sistem economic complet închis și independent, configurat structural astfel încât să își asigure subzistența exclusiv din resurse proprii, fără a apela la importuri sau asistență din partea piețelor internaționale.
• autoaproviziona — A-și asigura singur și prin mijloace proprii resursele, materiile prime, mărfurile, alimentele sau produsele necesare traiului, funcționării ori producției, fără a apela la intermediari sau la rețele de distribuție externe; a parcurge un proces independent de reaprovizionare structurală bazat pe autosuficiență.
• autoaprovizionare — Acțiunea de a se autoaproviziona sau rezultatul ei; asigurare a resurselor materiale, alimentare ori industriale necesare prin eforturi proprii și din surse interne, independent de o piață externă sau de furnizori auxiliari.
• autoaprovizionat — Care s-a aprovizionat singur sau prin mijloace proprii cu resursele, alimentele ori materiile prime necesare, fără a depinde de rețele de distribuție sau furnizori externi; caracterizat prin autosuficiență logistică sau independență în aprovizionare.
• autogospodărire — Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei; formă de organizare și administrare autonomă a unei comunități, instituții sau gospodării, bazată exclusiv pe resursele, eforturile și deciziile proprii, fără intervenție sau sprijin financiar din exterior. Reprezintă un indicator de bază al autosuficienței economice și al independenței logistice.
• autosuficiență — Capacitatea unui individ, a unei comunități, a unui stat sau a unui sistem de a-și asigura independența totală prin satisfacerea nevoilor materiale și funcționale prin resurse proprii. În psihologie, termenul definește adesea o stare de mulțumire de sine exagerată, o suficiență spirituală sau o infatuare care blochează receptivitatea față de mediu și dorința de perfecționare.