#bagea

• bagea — Variantă fonetică arhaică și regională extrem de rară pentru apelativul 'badea' (forma articulată a lui bade), utilizată în anumite graiuri izolate din sudul sau vestul țării. Termenul reprezintă un titlu rural de curtoazie și respect, folosit în mod direct de membrii unei comunități tradiționale pentru a se adresa fratelui mai mare, capului de familie sau unui bărbat respectat din sat.
• bageac — Deschizătură făcută în acoperișul sau în peretele unei case țărănești tradiționale (în special în regiunile dunărene sau dobrogene) care servește drept coș rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră ori ca mică fereastră pentru aerisirea și iluminarea podului. De asemenea, termenul poate desemna însăși structura hornului sau a hornului de zidărie din interiorul bucătăriilor vechi.
• bageacă — Variantă feminină regională pentru bageac; deschizătură special amenajată în acoperișul sau în peretele de scânduri al unei case țărănești tradiționale, utilizată ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului sau ca fereastră mică pentru aerisirea și iluminarea podului. Termenul se întâlnește cu precădere în graiurile din zonele dunărene și dobrogene, desemnând elemente constructive din gospodăriile vechi.
• bageag — Variantă fonetică regională izolată sau eroare istorică de transcriere pentru bageac; deschizătură în acoperiș sau horn rudimentar folosit pentru evacuarea fumului provenit de la vatra caselor țărănești din regiunile sudice ale țării. Păstrează aceleași utilizări tehnice și administrative în contextul descrierii locuințelor tradiționale de influență balcanică.
• bageagă — Variantă fonetică regională izolată pentru bageacă sau bageac; deschizătură în acoperiș ori perete folosită ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră sau ca mică fereastră pentru aerisirea podului. Termenul se întâlnește rar în graiurile din sudul țării, păstrând o pronunție alterată local cu consoană sonoră, utilizată în descrierea locuințelor tradiționale.
• bageauă — Formă de singular articulată hotărât sau variantă regională rară (cu desinență veche în '-auă') pentru bageacă; deschizătură în acoperișul sau peretele unei case țărănești tradiționale care servește ca horn rudimentar pentru evacuarea fumului sau ca mică fereastră pentru aerisirea și iluminarea podului. Termenul reflectă un stadiu arhaic al vocalismului final în graiurile din sudul țării.
• bagiac — Variantă regională sau eroare de transcriere istorică pentru bageac; deschizătură făcută în acoperișul sau în peretele unei case țărănești tradiționale care servește drept coș rudimentar pentru evacuarea fumului din vatră ori ca fereastră mică pentru aerisirea podului. Se întâlnește rar în graiurile din sudul țării, definind elemente constructive specifice gospodăriilor de influență balcanică.