#barou

• advocățime — Formă arhaică pentru substantivul colectiv 'avocățime', desemnând totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un oraș sau dintr-o epocă dată; breasla sau corpul profesional al apărătorilor de drept. În limbajul publicistic și literar din secolul al XIX-lea, termenul căpăta adesea o nuanță familiară, ironică sau peiorativă, fiind utilizat pentru a descrie o grupare influentă de juriști acuzați că complică procesele pentru profit.
• advocatură — Variantă arhaică pentru termenul modern 'avocatură', desemnând profesia de avocat, Corpul Baroului sau activitatea de asistență și reprezentare juridică desfășurată de un specialist în drept. Prezent în actele oficiale și în codurile de legi din secolul al XIX-lea, termenul reflectă o etapă intermediară de adaptare a împrumuturilor occidentale, păstrând structura consonantă latină înainte de adaptarea definitivă pe filieră franceză.
• avocat — Persoană licențiată în drept, înscrisă într-un barou autorizat și învestită legal cu dreptul de a acordan consultanță juridică, de a redacta acte și de a asista ori reprezenta interesele clienților săi (persoane fizice sau juridice) în fața instanțelor judecătorești și a altor instituții publice.
• avocată — Femeie licențiată în drept, membră a unui barou autorizat, care exercită profesia de avocat; specialistă învestită cu dreptul legal de a acorda consultanță juridică, de a redacta acte, de a asista și de a reprezenta interesele clienților în fața instanțelor judecătorești sau a altor instituții administrative.
• avocățesc — Care aparține sau este specific avocatului ori profesiei de avocat; avocațial. Termenul descrie stilul de redactare, conduita profesională, onorariile, discursurile sau strategiile argumentative caracteristice apărătorilor legali dintr-un barou.
• avocațial — Care aparține sau este specific avocatului ori profesiei de avocat; care provine de la un avocat ori de la corpul profesional al avocaților. Acest termen adjectival descrie elemente executive, procedurale sau deontologice strâns legate de exercitarea apărării legale și a consultanței juridice în cadrul unui barou autorizat.
• avocățime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un barou sau dintr-o epocă istorică specifică; corpul profesional al avocaților privit în ansamblu, adesea utilizat în limbajul cotidian, publicistic sau familiar pentru a descrie comunitatea, interesele și conduita juriștilor.
• avocatură — Profesia, funcția, stadiul sau activitatea practică exercitată de un avocat; instituție sau corp profesional format din totalitatea avocaților înscriși într-un barou autorizat; asistența juridică și reprezentarea acordată clienților în cadrul unui sistem de justiție reglementat prin norme administrative stricte.