#bogați

• abunda — A exista în cantități mari, a se găsi din belșug; a fi extrem de bogat sau bine aprovizionat în raport cu un anumit element, resursă sau calitate. În sens figurat și literar, verbul exprimă o prezență copleșitoare sau o emanație continuă de idei, metafore sau detalii în cadrul unei opere de artă ori al unui discurs, subliniind o stare de plenitudine conceptuală sau materială.
• abundanță — Stare sau situație caracterizată printr-o cantitate mare, îmbelșugată, de bunuri, resurse sau valori spirituale, care depășește cu mult necesarul cotidian; belșug material sau conceptual considerabil. În sens economic și social, reprezintă disponibilitatea nelimitată sau facilă a materiilor prime sau a produselor de consum, fiind adesea asociată cu perioadele de prosperitate, fertilitate a solului și expansiune culturală.
• abundență — Cantitate mare, îmbelșugată din ceva; existență a bunurilor materiale dincolo de necesarul strict; belșug, bogăție.
• adjectivizare — Acțiunea de a adjectiviza și rezultatul ei; fenomen morfologic sau procedeu stilistic prin care un cuvânt își schimbă valoarea gramaticală nativă, devenind adjectiv. Acest mecanism de îmbogățire a vocabularului implică adoptarea flexiunii specifice (acord în gen, număr și caz) și îndeplinirea funcției sintactice de atribut.
• avere — Totalitatea bunurilor materiale, mobile și imobile, a banilor și a valorilor deținute în proprietate de o persoană fizică sau juridică; bogăție, avuție sau patrimoniu acumulat. În sens figurat sau spiritual, reprezintă un ansamblu de calități morale, cunoștințe, valori culturale ori intelectuale care aparțin unui individ sau unei întregi colectivități.
• avut — Ansamblul bunurilor materiale, valorilor financiare, proprietăților imobiliare sau pământurilor deținute de o persoană, de o familie, de o comunitate ori de un stat; avere, bogăție sau patrimoniu acumulat. Ca participiu trecut al verbului 'a avea', descrie o stare trecută de posesie, stăpânire sau experimentare a unei stări de fapt.
• avuți — Forma de plural masculin pentru adjectivul 'avut' sau substantiv colectiv care desemnează persoanele bogate, înstărite, care posedă o avere considerabilă, proprietăți funciare ori capital financiar substanțial. În context istoric și social, termenul făcea referire la clasa proprietarilor sau a burgheziei rurale și urbane, având uneori conotații politice specifice în textele juridice vechi.
• avuție — Totalitatea bunurilor materiale, resurselor financiare, valorilor spirituale sau proprietăților funciare acumulate și deținute de o persoană, o comunitate, o clasă socială sau un stat; stare de opulență, bogăție sau prosperitate extremă. În sens macroeconomic, reprezintă stocul total de active tangibile și intangibile care generează valoare economică într-o țară sau o regiune geografică.
• avuțire — Acțiunea de a se avuți și rezultatul ei; proces economic sau personal de îmbogățire, acumulare progresivă de bunuri materiale, bani, capital ori proprietăți; dobândire de avere. În limbajul curent, termenul poate avea nuanțe neutre în contextul dezvoltării financiare sau conotații peiorative când descrie o tendință speculativă ori lipsită de scrupule etice.