#buimac

• aiuri — Acțiunea de a delira sau de a vorbi fără noimă și coerență din cauza febrei, a unei afecțiuni sau a oboselii; în sens curent și tranzitiv, înseamnă a zăpăci, a buimăci, a deruta sau a produce confuzie în mintea cuiva prin vorbe absurde ori acțiuni dezorganizate. Verbul este o prezență constantă în lexicul limbii române, trecând de la o conotație pur medical-empirică în trecut la o utilizare extinsă, colocvială și metaforică în prezent, pentru a descrie pierderea temporară a clarității conceptuale sau a atenției microscopice.
• alicneală — Termen regional rar sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a descrie starea de amețeală ușoară, buimăceală sau toropeală cauzată de căldura excesivă, oboseala intensă ori de un zgomot puternic și repetat (cum ar fi cel produs de descărcarea armelor sau de un impact metalic). În sens figurat, poate indica o stare de confuzie temporară a simțurilor, similară celei resimțite de o persoană luată prin surprindere de un eveniment neașteptat.
• alicni — A cădea sau a intra într-o stare de toropeală, amețeală ușoară sau buimăceală din cauza oboselii extreme, a căldurii sufocante ori a unui șoc acustic puternic. În anumite graiuri regionale, verbul descrie acțiunea de a deveni confuz sau a-și pierde temporar agilitatea mentală și concentrarea, fiind adesea asociat cu momentele de epuizare fizică după munci agricole intense.
• alicnit — Care a intrat sau a fost adus într-o stare de toropeală, buimăceală sau amețeală ușoară din cauza oboselii intense, a căldurii sufocante ori a unui zgomot asurzitor. În graiul popular, termenul descrie starea unui om slăbit temporar, moleșit sau lipsit de vioiciune, ale cărui reacții fizice și cognitive sunt încetinite din cauza expunerii prelungite la factori de stres climatic sau fizic.
• alivănire — Acțiunea de a se alivăni și rezultatul ei; procesul regional sau arhaic de legănare, oscilare, sau starea de rătăcire, zăpăceală și pierdere temporară a orientării sau concentrării. Ca substantiv verbal, denotă manifestarea fizică a balansului sau manifestarea mentală a buimăcelii.
• alivănit — Care a fost supus procesului de alivănire; persoană zăpăcită, buimăcită, năucită sau distrasă, care și-a pierdut temporar concentrarea ori orientarea din cauza oboselii, a căldurii sau a unei surprize puternice. De asemenea, poate descrie un obiect sau o structură care a fost clătinată ori lăsată într-o mișcare de legănare continuă.
• ameți — A provoca sau a suferi o pierdere temporară a echilibrului fizic și a clarității mentale, specifică vertijului ori buimăcelii; a perturba structural funcțiile senzoriale sub influența unei lovituri, a oboselii severe, a căldurii excesive ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat sau colocvial, înseamnă a zăpăci pe cineva prin vorbe multe, a induce în eroare ori a deveni confuz și distrat.
• amețit — Care are senzația de pierdere a echilibrului sau de învârtire a capului, specifică vertijului sau lipotimiei; tulburat temporar din punct de vedere senzorial în urma unei stări febrile, a unei lovituri, a oboselii extreme ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat, colocvial sau moral, descrie o persoană zăpăcită, buimacă, neatentă sau lipsită de claritate structurală în gândire.