#condamnare publica

• anatema — Cea mai gravă sancțiune religioasă sau osândă ecleziastică, specifică tradiției creștine, ce constă în excluderea solemnă și definitivă a unei persoane (eretic sau apostat) din comunitatea credincioșilor, urmată de blestemarea și darea acesteia în seama judecății divine. În sens figurat, termenul descrie o reprobare totală, o condamnare publică vehementă, o execrare universală sau un blestem aruncat asupra unui act, a unei ideologii ori a unui comportament considerat profund reprobabil.
• anatemiza — A pronunța o anatemă împotriva cuiva; a excomunici în mod solemn, a afurisi sau a exclude definitiv un eretic ori un apostat din comunitatea credincioșilor, dându-l blestemului și judecății divine. În sens figurat, termenul semnifică acțiunea de a condamna public, de a respinge vehement, de a repudia radical sau de a blama cu severitate absolută o idee, un comportament ori o doctrină considerată dăunătoare sau imorală.
• anathemă — Variantă grafică etimologică sau veche pentru anatemă, ce desemnează cea mai severă sancțiune ecleziastică din tradiția creștină, constând în excluderea solemnă a unui individ din comunitatea credincioșilor și darea acestuia în seama judecății divine. La nivel figurat, păstrează sensul de condamnare publică vehementă, respingere absolută sau blestem aruncat asupra unui act considerat de neacceptat.
• anatima — Variantă grafică populară, regională sau învechită pentru cuvântul anatemă, utilizată uneori în textele religioase vechi sau în limbajul colocvial regional. Desemnează pedeapsa ecleziastică supremă prin care un eretic este exclus solemn din rândul Bisericii, iar la nivel figurat exprimă un blestem puternic sau o condamnare publică radicală a unei fapte reprobabile.