#dialog

• adecălea — Formă augmentată sau prelungită fonetic a adverbului 'adecăle' (adică); utilizată în graiul popular pentru a accentua o explicație sau pentru a exprima o nuanță de ironie, neîncredere ori uimire profundă în cadrul unui enunț interogativ.
• aha — Interjecție familiară folosită în vorbirea curentă pentru a exprima înțelegerea bruscă a unei situații, acordul, confirmarea, satisfacția de a fi descoperit ceva sau triumful în fața unei evidențe (efectul de tip Evrika). De asemenea, poate fi utilizată cu rol de replică de ascultare activă pentru a arăta interlocutorului că informația este recepționată.
• alo — Cuvânt exclamativ folosit convențional ca formulă de salut sau de apel la începutul unei convorbiri telefonice pentru a verifica legătura ori pentru a capta atenția interlocutorului; structural, poate exprima și surpriză, nerăbdare sau o solicitare de răspuns într-un dialog direct.
• amphimedon — Personaj din mitologia greacă și din epopeea homerică 'Odiseea', fiul lui Melaneus și unul dintre pețitorii Penelopei din Itaca. A fost ucis de Telemah în timpul măcelului organizat de Ulise, iar în cartea a XXIV-a a epopeii, sufletul său din umbrele Hadesului povestește fantomei lui Agamemnon detaliile întoarcerii și răzbunării lui Ulise, confirmând triumful loialității conjugale.
• Antistene — Filozof grec antic din Atena (cca. 445 – 365 î.Hr.), discipol direct al lui Socrate și considerat fondatorul școlii filozofice cinice. În evoluția gândirii occidentale, Antistene a pus bazele ascezei cinice, susținând că virtutea este singura cale către fericire (eudaimonia) și că ea se bazează pe autocontrol, respingerea convențiilor sociale artificiale, a luxului și a plăcerilor materiale, influențându-l direct pe Diogene din Sinope.
• Antisthene — Variantă grafică internațională, de origine franceză sau elenă transpusă alfabetic, pentru numele filozofului grec antic Antistene (fondatorul școlii cinice). În lucrările academice românești mai vechi, în traduceri literare din secolul al XIX-lea sau în jargonul de specialitate filozofică, această formă este utilizată ocazional pentru a păstra fidelitatea față de ortografia originală sau vest-europeană a numelui discipolului lui Socrate.