#dictatura

• antidemocratic — Care contravine democrației și principiilor sale fundamentale; care este contrar libertăților cetățenești, egalității în fața legii și statului de drept. Termenul caracterizează sisteme de guvernare, doctrine, manifestări sau decizii structurale ce exclud participarea liberă a poporului la viața publică, promovând în schimb centralizarea opresivă a puterii.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antiparlamentar — Care se opune sistemului parlamentar, instituției parlamentului sau principiilor democrației reprezentative; care critică, contestă ori subminează autoritatea și legitimitatea corpului legislativ. În sens istoric și doctrinar, descrie discursuri, atitudini sau mișcări politice radicale care promovează centralizarea puterii în mâna unui lider suprem ori a unui organ executiv autoritar, în detrimentul dezbaterii parlamentare.
• antitotalitar — Care se opune totalitarismului, dictaturii, regimurilor politice autocrate sau oricărei forme de exercitare absolută și opresivă a puterii de stat. Se aplică mișcărilor sociale, manifestelor ideologice, dizidenților sau operelor literare și filosofice care apără libertățile cetățenești, democrația pluralistă și drepturile fundamentale ale omului în fața controlului total exercitat de un partid unic ori de un dictator.
• antitotalitarist — Persoană care se opune totalitarismului și dictaturilor, militând activ sau teoretic pentru democrație, libertate individuală și drepturile omului; ca adjectiv, descrie profilul, discursul sau acțiunile unui individ angrenat în combaterea structurilor statale opresive și a ideologiilor totalitare.
• antonescian — Care aparține, se referă sau este specific dictaturii militare, ideologiei ori perioadei în care România a fost condusă de mareșalul Ion Antonescu (1940–1944). În sens istoriografic și politic, termenul descrie elemente structurale administrative, decizii de război, măsuri legislative sau realități sociale din timpul regimului antonescian, caracterizat prin autoritarism, cenzură strictă și alinierea geopolitică cu Puterile Axei.
• autocrație — Sistem de guvernare în care întreaga putere politică, legislativă și executivă este deținută în mod nelimitat de o singură persoană (autocrat), ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei constrângeri juridice externe sau mecanismelor de control popular. Caracterizează regimurile dictatoreale, despotice ori absolutiste care suprimă pluralismul și libertățile cetățenești.
• autoritarism — Ideologie, doctrină sau sistem politic bazat pe exercitarea exclusivă și necontrolată a puterii de către o singură autoritate centrală, cu restrângerea drastică a drepturilor cetățenești, a libertății presei și a pluralismului democratic. Spre deosebire de totalitarism, autoritarismul nu urmărește neapărat controlul total al vieții private a cetățenilor, ci se concentrează pe menținerea monopolului politic și pe suprimarea oricărei opoziții reale.
• autoritarist — Persoană care susține, promovează sau aplică autoritarismul ca metodă de guvernare ori de conducere; adept al unui sistem politic dictatorial sau al unor metode coercitive de impunere a puterii. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau o doctrină specifică adepților controlului strict, caracterizată prin respingerea dialogului egalitar și cererea de supunere necondiționată.