#elenistic

• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.
• agonotesie — Funcția, demnitatea sau magistratura unui agonotet în Grecia antică; reprezintă ansamblul prerogativelor oficiale și responsabilităților administrative de organizare, finanțare și arbitrare a jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice ori dramatice. În sens larg, termenul face referire la managementul instituționalizat al spectacolelor și competițiilor din lumea elenistică.
• alexandrin — Privitor la orașul Alexandria ori la cultura helenistică dezvoltată acolo; în poetică, termenul desemnează un vers clasic solemn de douăsprezece (sau paisprezece) silabe, compus din două emistihuri egale despărțite prin cezură. Acest tip de vers, originar din literatura franceză medievală și utilizat intens în tragedia clasică, a fost preluat cu succes de marii poeți români în compozițiile lor epice.
• amforoidion — Vas ceramic miniatural din Antichitate, de forma unei amfore miniaturale cu două toarte fine, utilizat special în Grecia antică și în perioada elenistică pentru depozitarea esențelor prețioase de parfum, a unguentelor fine sau ca obiect cu rol ritualic în inventarul funerar.
• Antioh — Nume istoric purtat de mai mulți regi din dinastia Seleucizilor care au guvernat Imperiul Seleucid în perioada elenistică, cel mai faimos fiind Antioh al III-lea cel Mare și Antioh al IV-lea Epifane. În spațiul cultural românesc, este, de asemenea, un prenume istoric de rezonanță bizantină, purtat de personalități marcante precum domnitorul moldovean Antioh Cantemir.
• asclepiades — Denumire atribuită în antichitate medicilor greci considerați descendenți sau discipoli spirituali ai lui Asclepios (zeul medicinei). De asemenea, termenul se poate referi la Asclepiades din Samos, poet liric elenistic faimos pentru dezvoltarea formelor metrice speciale utilizate ulterior pe scară largă în poezia antică romană de către Horațiu.