#eocen
- Almageste — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru 'Almagesta', faimosul tratat matematic și astronomic scris în secolul al II-lea d.Hr. de Claudiu Ptolemeu în Alexandria. Lucrarea reprezintă sinteza supremă a astronomiei antice grecești, propunând modelul geocentric al Universului (în care Pământul se află imobil în centru, înconjurat de sferele planetare și stelare) care a dominat gândirea științifică europeană și islamică timp de peste paisprezece secole, până la revoluția copernicană.
- alveolină — Gen de foraminifere fosile marine de dimensiuni mari, caracteristice perioadei Cretacicului superior și Eocenului, având cochilia calcaroasă de formă sferică, elipsoidală ori fusiformă, împărțită structural în numeroase loje sau alveole mici; microfosilă ce aparține acestui gen. Aceste organisme reprezintă fosile de ghidaj esențiale pentru datarea straturilor geologice sedimentare și reconstituirea vechilor medii marine tropicale.
- anoploteriu — Mamifer fosil ungulat din epoca eocenului superior și oligocenului, caracterizat prin absența completă a caninilor proeminenți și a coarnelor, având o dentiție continuă și o coadă lungă, robustă. Acest gen extinct (Anoplotherium) servește ca un indicator biostratigrafic esențial pentru reconstituirea faunei și a mediului forestier din perioada paleogenă europeană.
- antracoteriu — Mamifer fosil ungulat din familia Anthracotheriidae, înrudit structural cu hipopotamii și porcii actuali, care a trăit în epocile Eocen și Oligocen, ale cărui resturi scheletice au fost descoperite frecvent în straturile geologice bogate în lignit și cărbune fosil. Acest animal de talie mare poseda o dentiție bunodontă specifică și membre scurte adaptate la mediul acvatic sau mlăștinos, fiind un reper stratigrafic esențial pentru datarea depozitelor carbonifere.
- auversian — Subdiviziune regională sau etaj geologic de tranziție din Eocenul mijlociu al paleogenului, definit prin depozitele de nisipuri fosilifere cercetate în localitatea Auvers-sur-Oise din bazinul Parisului (Franța); ca adjectiv, desemnează formațiunile sedimentare sau faunistica marină caracteristice acestei epoci.