#existenta prin sine

• aseitate — Concept filosofic și teologic care desemnează însușirea structurală a unei ființe (în special a Divinității) de a exista prin sine însăși, avându-și cauza sau temeiul propriei existențe în propria natură, fără a depinde de o cauză externă ori de un creator. Reprezintă independența absolută a ființei metafizice primordiale.