aseitate
Definiție
Concept filosofic și teologic care desemnează însușirea structurală a unei ființe (în special a Divinității) de a exista prin sine însăși, avându-și cauza sau temeiul propriei existențe în propria natură, fără a depinde de o cauză externă ori de un creator. Reprezintă independența absolută a ființei metafizice primordiale.
Echivalente bilingve
- Aseitate
- Existență prin sine
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, defectiv de plural. Articulat: aseitatea, genitiv-dativ: aseității. |
| Formare | Împrumut neologic savant din latina medievală 'aseitas' (derivat din expresia 'a se' - de la sine / prin sine), introdus de filosofii scolastici. |
| Ortografie / Pronunție | [a-se-i-ta-te] (pronunțat cu hiat între 'e' și 'i', accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Filosofie și Doctrine Teologice |
Exemple de utilizare în context
RO: În tratatul de metafizică scolastică, autorul demonstrează că atributul de aseitate aparține exclusiv Ființei Absolute.
EN: In the treatise on scholastic metaphysics, the author demonstrates that the attribute of aseity belongs exclusively to the Absolute Being.
RO: Conceptul de aseitate exclude orice posibilitate ca această entitate primordială să fi fost creată în timp.
EN: The concept of aseity excludes any possibility that this primordial entity was created in time.
RO: Analizând textele sacre, filosoful a explicat legătura strânsă dintre eternitate și starea de aseitate cosmică.
EN: Analyzing the sacred texts, the philosopher explained the close link between eternity and the state of cosmic aseity.
Expresii și sintagme corelate
Atribut de aseitate / Attribute of aseity / divine aseity
RO: Trăsătură teologică fundamentală prin care se definește autosuficiența și perfecțiunea absolută a Creatorului.
EN: A fundamental theological trait defining the self-sufficiency and absolute perfection of the Creator.
Aseitate ontologică / Ontological aseity
RO: Condiție filosofică în care modul de a fi al unui element nu necesită participarea sau sprijinul unei alte realități exterioare.
EN: A philosophical condition in which the mode of being of an element does not require the participation or support of another external reality.
Principiu de aseitate / Principle of aseity
RO: Normă metafizică utilizată pentru a stabili originea ultimă a tuturor lucrurilor dependente dintr-un sistem cosmologic.
EN: A metaphysical norm used to establish the ultimate origin of all dependent things within a cosmological system.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.