#fanarioti

• agealâc — Termen de origine turcă folosit în trecut pentru a desemna funcția, demnitatea, autoritatea sau jurisdicția unui agă; prin extensie locală, se poate referi și la sediul administrativ, biroul sau teritoriul aflat sub directa conducere a acestei autorități polițienești medievale în perioada otomană sau fanariotă.
• agemă — Formă regională sau variantă fonetică veche folosită în anumite comunități rurale pentru a desemna o decorațiune, o broderie fină sau o cusătură ornamentală realizată în stil persan ori oriental pe hainele de sărbătoare; prin extensie contextuală, poate face referire și la o țesătură prețioasă din mătase ori la o piesă de îmbrăcăminte tradițională boierească din epoca fanariotă, decorată cu fir de aur.
• alisidă — Variantă arhaică și regională a substantivului 'alesidă', desemnând un lănțișor fin realizat din metal prețios (aur sau argint), utilizat din punct de vedere istoric ca accesoriu decorativ pentru ceasornicele de buzunar sau ca podoabă feminină purtată în jurul gâtului. În societatea românească din secolele trecute, obiectul reprezenta un indicator al statutului social și al eleganței boierești, fiind împrumutat pe filieră fanariotă.
• alitrosi — Variantă fonetică arhaică și regională a verbului 'litrosi', utilizată istoric în spațiul balcanic și în Principatele Române, însemnând a pune în libertate (un rob, un prizonier), a mântui, a elibera dintr-o obligație sau a face să dispară o povară; de asemenea, poate descrie acțiunea agrară de a scutura sau a separa pământul de pe rădăcinile unei plante. În textele juridice și ecleziastice din epoca fanariotă, termenul avea un puternic caracter simbolic legat de iertarea datoriilor sau de răscumpărarea simbolică a unui individ.
• angara — Muncă gratuită obligatorie (corvoadă) sau dare extraordinară impusă locuitorilor din Principatele Române în timpul regimului fanariot și otoman. În sens modern, figurat și familiar, termenul descrie o obligație plictisitoare, o sarcină grea și neplăcută, o mare bătaie de cap sau o cheltuială neprevăzută care destabilizează bugetul unei persoane.
• antigrecesc — Care manifestă, promovează sau conține prejudecăți, ostilitate, aversiune ori ură îndreptată împotriva poporului grec, a culturii elene sau a statului elen; elenofob. În istoria Europei de Sud-Est și a Țărilor Române (în special în perioada fanariotă), termenul descrie mișcări sociale, măsuri boierești sau scrieri polemice orientate spre limitarea monopolului economic și politic al grecilor veniți din Constantinopol.
• apalt — Termen istoric și economic ce desemnează un contract sau un sistem medieval de arendare a monopolului asupra exploatării ori comercializării unor produse de larg consum sau resurse strategice (cum ar fi sarea, tutunul, vama sau băuturile alcoolice) în Țările Române în timpul regimului fanariot. Prin acest acord structural, beneficiarul (numit apaltas) plătea o sumă fixă vistieriei domnești în schimbul dreptului exclusiv de a colecta taxele aferente.
• arnăuțime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea arnăuților (mercenarilor albanezi sau gardiștilor domnești) aflați la un moment dat într-o regiune, într-o oaste sau în serviciul unui domnitor din Țările Române. În sens figurat sau peiorativ popular, termenul face referire la o masă sau un grup de oameni brutali, puși pe gâlceavă, violenți, nesupuși ori înclinați spre jaf și dezordine.
• arpalâc — Denumire istorică și arhaică dată unui tribut special, unei dări sau unei feude (moșii) acordate în perioada otomană pașalelor sau demnitarilor de rang înalt ca alocație pentru asigurarea nutrețului cailor (ovăz sau orz) ori ca pensie de întreținere. În Țările Române, termenul a circulat sporadic în epoca fanariotă ca variantă grafică pentru arpalîc, desemnând birul strâns din sate pentru sprijinirea cavaleriei suzerane.
• avanisi — A jigni profud, a umili, a șicana sau a supune unei avanii; a extorca ori a nedreptăți o persoană profitând de o poziție de autoritate. Folosit în trecut în limbajul administrativ sau popular din regiunile aflate sub influență fanariotă pentru a descrie acțiunea de a asupri sau de a impune taxe abuzive.
• avanit — Despre oameni sau entități: care a fost supus unei avanii, jignit profund, umilit, șicanat ori extorcat de bani de către o autoritate opresivă. Despre bunuri sau sume: obținute în mod abuziv, prin jaf, violență sau impuneri fiscale ilegale în perioada administrației otomane ori fanariote.
• bacalâm — Dregătorie mică, breaslă sau taxă istorică plătită de băcani (bacali) în Țările Române în timpul epocii otomane și fanariote; de asemenea, termenul desemna și monopolul sau dreptul exclusiv de comerț cu amănuntul asupra produselor alimentare și coloniale într-un anumit târg sau sector urban administrat de o autoritate locală.
• bacalbașa — Denumire istorică atribuită starostelui sau șefului breslei băcanilor și negustorilor de coloniale în Țările Române în timpul epocii otomane și fanariote. Această funcție administrativă și juridică presupunea supravegherea calității mărfurilor alimentare, controlul cântarelor, colectarea dărilor către visteria domnească și arbitrarea disputelor comerciale din interiorul târgului.
• bacalîm — Variantă grafică alternativă pentru bacalâm; taxă comercială, breaslă sau dregătorie istorică aplicată negustorilor de alimente și coloniale (bacali) din Țările Române în perioada administrației otomane și fanariote. Reprezenta, de asemenea, privilegiul juridic sau monopolul teritorial garantat de domnitor pentru deschiderea unei băcănii într-un anumit ținut.