#fertilizare

• agrochimie — Ramură a chimiei aplicate și a agronomiei care studiază procesele chimice și biochimice din sol și din plante, relațiile dintre plante, sol și îngrășăminte, precum și metodele de utilizare a substanțelor chimice în agricultură. Această știință oferă fundamentul teoretic pentru optimizarea nutriției vegetale, creșterea controlată a randamentului culturilor și prevenirea poluării chimice a mediului înconjurător.
• agronom — Specialist în agronomie; inginer sau expert care studiază, aplică și perfecționează metodele științifice și tehnice de cultivare a plantelor, de îmbunătățire a fertilității solului și de gestionare a exploatațiilor agricole. Acesta are rolul de a crește eficiența economică a producției vegetale, asigurând în același timp respectarea normelor de protecție a mediului și durabilitatea resurselor.
• agronomie — Știință aplicată care studiază totalitatea legilor biologice, a metodelor tehnice și a procedurilor economice care guvernează cultivarea corectă a plantelor agricole, îmbunătățirea fertilității solului și creșterea productivității ogoarelor. Această disciplină integrează cunoștințe de biologie, chimie, pedologie, meteorologie și economie pentru a asigura un management agricol eficient.
• agrotehnic — Care aparține sau se referă la agrotehnică; privitor la ansamblul de reguli, metode, mașini și tehnici utilizate pentru cultivarea pământului și optimizarea producției agricole. Termenul descrie măsurile raționale (fertilizare, rotație, irigare, combatere) luate pentru a îmbunătăți fertilitatea solului și a crește randamentul culturilor.
• agrozootehnie — Știință aplicată și ansamblu de tehnologii integrate care unesc producția vegetală agricolă cu creșterea și exploatarea animalelor domestice. Această disciplină se concentrează pe crearea unor sisteme agrare echilibrate, în care culturile de câmp servesc drept bază furajeră directă pentru efectivele de animale, iar deșeurile organice de grajd sunt reciclate ca îngrășământ natural pentru sol.
• amficarion — Nucleu celular hibrid, diploid, format structural în urma procesului de amfimixie prin fuziunea completă a două pronuclee (masculin și feminin) în timpul fecundației oului. Acest nucleu zygotic conține setul complet de cromozomi proveniți de la ambii părinți, asigurând combinarea și transmiterea materialului genetic ereditar la noile generații.
• amfigamie — Mod de reproducere caracteristic plantelor criptogame, definit prin absența organelor florale evidente și realizarea fecundației prin unirea unor gameți simpli sau spori ascunși; de asemenea, în sens biologic extins, poate desemna fuziunea celulară simetrică sau hibridarea directă dintre două linii genetice fără diferențiere sexuală macro-structurală.
• amfigeneză — Proces biologic de generare sau apariție a unui nou organism prin reproducere sexuală adevărată, ce presupune participarea egală și fuziunea structurală a elementelor reproductive masculine și feminine (gameți). Acest fenomen reprezintă fundamentul evolutiv al majorității organismelor superioare, fiind opusul reproducerii asexuate sau al partenogenezei clonale.
• amfigonie — Formă normală de reproducere sexuală biparentală ce presupune fuziunea structurală și funcțională a doi gameți de sexe opuse, cel masculin și cel feminin, ducând la formarea unui zigot diploid. Acest proces biologic fundamental reprezintă baza variabilității genetice în cadrul evoluției organismelor superioare, fiind opusul partenogenezei sau al reproducerii asexuate clonale.
• amfimixie — Proces biologic fundamental de reproducere sexuală adevărată, ce constă în fuziunea structurală a doi gameți de sexe opuse (pronucleul masculin și cel feminin), ducând la formarea unui zigot diploid (ou fecundat). Acest mecanism stă la baza recombinării genetice mendeliene, asigurând transmiterea caracterelor ereditare parentale și diversitatea genomică în cadrul speciei.
• amofosca — Îngrășământ mineral chimic complex și ternar, obținut prin adăugarea de săruri de potasiu la compoziția de bază a amofosului. Acest îngrășământ conține toate cele trei macroelemente esențiale pentru dezvoltarea plantelor (azot, fosfor și potasiu - NPK), oferind o nutriție completă și fiind utilizat pe scară largă pentru fertilizarea culturilor intensive de legume, pomi fructiferi sau viță-de-vie.
• androplasmă — Componentă citoplasmatică specifică sau plasmă germinală masculină conținută în interiorul gameților masculi (spermatozoizi sau celule spermatice), care joacă un rol structural esențial în timpul procesului de fertilizare, interacționând cu ginoplasmeta (citoplasma feminină) pentru a asigura activarea metabolică timpurie a oului fecundat.
• anemogam — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare și fertilizare se realizează structural prin intermediul vântului, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la stigmatul florilor feminine. Reprezintă echivalentul adjectival și conceptual al termenului anemofil, descriind specii cu adaptări anatomice adaptate pentru reproducerea abiotică eoliană.
• autofecundație — Variante morfologică mai puțin frecventă a termenului 'autofecundare'; fenomenul biologic prin care gameții masculini și feminini produși de același individ se contopesc pentru a forma un zigot. Este utilizat uneori în literatura științifică mai veche sau în tratatele de fiziologie vegetală pentru a sublinia actul biochimic al fertilizării proprii, fiind sinonim cu autogamia.