#fierar

• aizânban — Formă regională rarisimă, atestată în zone izolate ale Transilvaniei sau Banatului, ce desemnează un vechi instrument de fierărie, o piesă metalică de legătură la carele tradiționale sau, prin extensie din limba germană, o șină ori bandă de oțel folosită la consolidarea roților de lemn. În lipsa unui uz larg modern, termenul supraviețuiește exclusiv în arhivele etnografice și în glosarele de dialecte locale.
• aloțel — Formă diminutivală populară, regională sau arhaică utilizată în limbajul tradițional al meșteșugarilor pentru a desemna un fragment mic de oțel, o unealtă măruntă realizată dintr-un aliaj feros dur sau o sârmă subțire din oțel moale. În contextul etnografic structural, termenul reflectă denumirile metaforice sau descriptive folosite în atelierele de feronerie și fierărie vechi.
• armangiu — Persoană care se ocupa în trecut cu fabricarea, vânzarea sau întreținerea armelor ori a uneltelor de fier; meșter armurar regional sau lucrător specializat într-un arsenal ori atelier metalurgic vechi. Termenul reflectă o specializare tehnică istorică, fiind întâlnit în documentele administrative din epocile trecute.
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.