#fraza

• adversativă — Formă de gen feminin a adjectivului adversativ; utilizat substantivat pentru a desemna o propoziție coordonată adversativă sau o conjuncție din aceeași clasă semantică. În sintaxa frazei, conceptul definește structura izolată prin virgulă care introduce o nuanță de barieră logică sau contrastivă parțială față de propoziția principală sau regentă.
• anacolută — Forma de feminin a adjectivului anacolutic (rar utilizat ca adjectiv direct), ce descrie o construcție, o frază sau o exprimare marcată structural de o ruptură sintactică; indică o linie de discurs în care acordul gramatical sau logica succesiunii propozițiilor este întreruptă brusc. Este utilizat pentru a califica enunțurile specifice ce conțin un anacolut, subliniind lipsa de consecvență formală a elementelor din enunț.
• anantapodoton — Figură de stil retorică sau eroare sintactică ce constă în lăsarea unei propoziții sau a unui enunț neterminat, prin omiterea corelativului așteptat dintr-o structură simetrică. Acest fenomen structural se produce atunci când vorbitorul introduce o subordonată condițională sau o structură de tipul 'pe de o parte', dar uită ori renunță intenționat să mai livreze partea a doua ('pe de altă parte' sau principala), lăsând fraza suspendată din punct de vedere logic, adesea pentru a mima un discurs spontan sau o stare de agitație emoțională.
• antifrază — Figură de stil sau procedeu retoric aparținând sferei ironiei, prin care se exprimă o idee sau se folosește un cuvânt în sens diametral opus semnificației sale literale, mizând pe faptul că auditoriul va decodifica intenția reală din context sau din intonație (de exemplu, spunerea „Ce zi superbă!” pe o furtună violentă). Reprezintă un instrument esențial în discursul satiric și literar pentru a sublinia o absurditate sau a nuanța un reproș.
• antonomasie — Figură de stil bazată pe o relație de tip sinecdocă ori metonimie, constând în înlocuirea unui nume propriu cu un nume comun ori cu o perifrază ce exprimă o calitate dominantă a acelei persoane (de exemplu, 'Poetul' pentru Eminescu), sau, invers, în utilizarea unui nume propriu celebru pentru a desemna un tip uman ce posedă aceleași caracteristici (de exemplu, 'un Harpagon' pentru un zgârcit). Acest instrument structural rearanjează rețelele semantice pentru a spori expresivitatea limbajului.
• asindetic — Referitor la asindet; care realizează legătura dintre cuvinte, grupuri de cuvinte sau propoziții prin juxtapunere, eliminând complet conjuncțiile coordonatoare. În sens structural și stilistic, descrie o construcție sintactică ce imprimă ritm, rapiditate și o dinamică deosebită textului literar ori discursului retoric.