#fundament
- albastru — Care are culoarea cerului senin sau a mării adânci, situată în spectrul luminos vizibil între verde și violet, având o lungime de undă cuprinsă aproximativ între 450 și 495 nanometri. Ca substantiv neutru, desemnează culoarea însăși, un pigment sau, în sens figurat și stilistic, simbolul absolut al infinitului, al seninătății, al nobleții (sânge albastru) ori al melancoliei profunde.
- alfabet — Sistem total de semne grafice (litere) aranjate într-o ordine tradițională fixă, utilizat pentru a reprezenta în scris sunetele unei anumite limbi. Într-un sens abstract sau simbolic, termenul descrie rudimentele, noțiunile fundamentale sau baza de cunoștințe dintr-un domeniu de studiu, acționând ca un fundament conceptual pe care se clădește o întreagă structură teoretică sau practică.
- antecliză — Formațiune tectonică regională de amploare mare, caracterizată printr-o boltire sau ridicare lentă și continuă a fundamentului cristalin al unei platforme continentale. Stratul de sedimente care o acoperă este de regulă subțire, prezentând lacune stratigrafice mari din cauza eroziunii prelungite, fiind structura opusă unei syneclize.
- anticonstituțional — Care contravine Constituției unui stat, încalcă legea fundamentală sau nu este în conformitate cu normele și principiile constituționale stabilite oficial; neconstituțional. În sens juridic, termenul descrie ordonanțe, acte normative, decizii guvernamentale sau măsuri administrative care sunt declarate nule de către Curtea Constituțională din cauza neconformității lor juridice.
- anticonstituționalism — Curent doctrinar, atitudine politică sau doctrină juridică care se opune principiilor constituționalismului, contestând autoritatea, supremația sau legitimitatea legii fundamentale ori a barierelor constituționale impuse puterii de stat. În sens politologic, descrie teoriile sau regimurile autoritare care promovează concentrarea puterii executive și subordonarea sistemului judiciar, ignorând regulile fundamentale ale democrației constituționale.
- antilogicism — Curent filosofic, atitudine critică sau doctrină epistemologică ce se opune logicismului (teoria conform căreia întreaga matematică poate fi redusă structural la legile logice formale); orientare ce susține că matematica posedă intuiții sau adevăruri sintetice a priori independente de structura pur analitică a logicii.
- armonica — Instrument muzical de suflat format dintr-o serie de lame metalice flexibile montate în canalele unei carcase de lemn sau plastic, activate prin suflare sau aspirație; de asemenea, în acustică, reprezintă o componentă sinusoidală dintr-un sunet complex, a cărei frecvență este un multiplu întreg al frecvenței fundamentale, definind astfel timbrul specific al unui instrument.
- autoîntemeiere — Actul sau procesul prin care un sistem conceptual, o doctrină filozofică, o știință sau propria conștiință își stabilește singură propriile fundamente, principii prime sau legitimitate, fără a recurge la justificări exterioare sau la postulate prestabilite. În idealismul transcendental și în metafizica modernă, termenul descrie autonomia absolută a gândirii sau a Subjectului (ca în cazul Cogito-ului cartezian sau al Eului fichtean) care își este propria cauză și propriul temei de validitate formală.