#gandire

• abstractiv — Care posedă capacitatea, proprietatea sau tendința de a abstractiza; referitor la procesul mental prin care se extrag trăsăturile generale și esențiale ale unui obiect, izolându-le de cele particulare. În lingvistică, descrie mecanisme gramaticale sau derivatice folosite pentru crearea numelor de noțiuni abstracte.
• adogmatică — Care nu acceptă sau nu se ghidează după dogme, doctrine rigide ori adevăruri absolute impuse fără demonstrație rațională; caracterizată prin flexibilitate intelectuală, deschidere critică și libertate deplină de gândire. Reprezintă forma de feminin a adjectivului 'adogmatic', utilizată de obicei în acord cu substative precum metodă, gândire, abordare sau viziune filozofică.
• adogmatism — Atitudine filozofică, doctrină sau orientare intelectuală care respinge dogmatismul, contestând valabilitatea dogmelor și a principiilor impuse ca absolute, imobile ori infailibile. Structural, adogmatismul promovează scepticismul constructiv, relativismul epistemic, spiritul critic și revizuirea permanentă a cunoștințelor în funcție de noile descoperiri științifice și raționale.
• algoritmic — Care aparține algoritmilor, privitor la algoritmi; care se bazează pe algoritmi sau este exprimat prin intermediul pașilor și instrucțiunilor algoritmice. În programare și inginerie software, termenul descrie un mod de gândire structurat, procese de calcul automatizate sau sisteme de tranzacționare financiară conduse de reguli logice fixe, finite și matematice, în opoziție cu procesele euristice sau pur intuitive.
• alogic — Care se află în afara logicii, care nu folosește criteriile sau regulile formale ale gulerelor raționale; străin de structurile logice standard, dar fără a fi în mod necesar absurd sau contradictoriu (antilogic). În filozofie, definește intuițiile pure sau stările afective profunde care scapă analizei conceptuale riguroase și nu pot fi explicate prin silogisme matematice.
• analitic — Care se bazează pe analiză, care folosește analiza ca metodă principală de cercetare sau care aparține acesteia. În matematică, se referă la ramuri care utilizează metode algebrice și calculul diferențial (geometrie analitică) sau la funcții care pot fi dezvoltate în serie de puteri. În lingvistică, descrie limbile în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte ajutătoare separate (prepoziții, articole, verbe auxiliare) și prin topica frazei, spre deosebire de limbile sintetice bazate pe flexiune.
• antipesimist — Care combate, respinge ori contracarează pesimismul, viziunile sumbre sau tendința de a anticipa deznodăminte nefavorabile; persoană care adoptă structural o atitudine de combatere a deznădejdii, promovând speranța, optimismul moderat sau realismul constructiv. Acest tip de agent moral acționează ca un catalizator al încrederii în rezolvarea crizelor existențiale sau sociale.
• artifialism — Caracteristică cognitivă specifică gândirii infantile, teoretizată în special de Jean Piaget, prin care copilul mic are tendința de a considera toate elementele și fenomenele din natură (cum ar fi munții, râurile, soarele sau luna) ca fiind create de om ori de o forță antropomorfă divină, în mod voluntar și după modelul tehnicilor de fabricație umane. În filozofie, termenul poate descrie, de asemenea, o doctrină sau o atitudine structurală care pune accentul pe caracterul artificial, fabricat sau convențional al instituțiilor sociale, morale ori politice, în detrimentul legilor naturale.
• autolămurire — Acțiunea de a se lămuri singur și rezultatul ei; proces interior de clarificare a propriilor gânduri, sentimente, îndoieli sau intenții prin analiză rațională și introspecție conștientă. În psihologia existențială și etică, reprezintă un efort reflexiv esențial prin care un individ își elimină confuziile conceptuale sau dilemele morale interioare, dobândind o viziune coerentă asupra propriei identități și acțiuni în absența unor ghidaje sau sfaturi externe.
• autosugestie — Proces psihologic prin care o persoană își influențează în mod conștient sau inconștient propriile gânduri, stări afective, credințe sau reacții fiziologice prin repetarea sistematică a unor idei, afirmații ori imagini mentale. Acest mecanism cognitiv profund, strâns legat de efectul placebo și de hipnoză, poate fi utilizat terapeutic pentru reducerea anxietății, combaterea durerii sau optimizarea performanțelor comportamentale.