#gastronomie istorica

• bacala — Variantă regională sau arhaică pentru bacaliar sau batog; pește sărat și uscat, în special cod (Gadus morhua), conservat prin metode tradiționale pentru a rezista perioadelor lungi de transport. Acest aliment deținea o importanță deosebită în perioadele de post din trecut, fiind adus în țările române de negustorii greci sau macedoneni și preparat sub formă de plachie sau rasol.
• bacalea — Formă regională sau variantă grafică veche pentru bacala ori bacaliar; pește sărat și uscat, în special cod, adus istoric pe rutele comerciale maritime și balcanice. Acest tip de batog era extrem de apreciat în bucătăria tradițională românească în perioadele de post, fiind desărat cu atenție și gătit la cuptor cu ceapă, roșii și măsline.
• bacalear — Variantă fonetică veche sau regională pentru bacaliar; pește de mare sărat și uscat, în special cod, importat istoric în Țările Române din regiunea mediteraneeană. Acest sortiment culinar era extrem de căutat în perioadele de post religios datorită conservării sale îndelungate, fiind preparat cu sos de roșii, măsline și mult usturoi în hanurile și casele boierești.
• bacaliar — Denumire istorică pentru codul sărat și uscat (Gadus morhua), comercializat pe scară largă în Europa și în bazinul mediteraneean; batog de pește alb conservat prin metode tradiționale. Intrat în limba română prin filieră balcanică, termenul desemnează atât ingredientul brut, cât și mâncarea tradițională preparată din acesta, specifică meselor de sărbătoare cu dezlegare la pește.