#geometrie analitica

• algebrizare — Acțiunea de a algebriza și rezultatul ei; procesul de transpunere, reformulare sau exprimare a unor concepte, probleme, teorii sau ramuri ale științei (precum geometria, logica sau fizica) în limbajul, structurile și ecuațiile specifice algebrei. În istoria matematicii, algebrizarea reprezintă un stadiu crucial de modernizare care înlocuiește demonstrațiile pur descriptive sau intuitive cu un calcul simbolic abstract, deductiv și riguros.
• analitic — Care se bazează pe analiză, care folosește analiza ca metodă principală de cercetare sau care aparține acesteia. În matematică, se referă la ramuri care utilizează metode algebrice și calculul diferențial (geometrie analitică) sau la funcții care pot fi dezvoltate în serie de puteri. În lingvistică, descrie limbile în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte ajutătoare separate (prepoziții, articole, verbe auxiliare) și prin topica frazei, spre deosebire de limbile sintetice bazate pe flexiune.
• antipolară — O dreaptă sau o curbă geometrică derivată care este asociată unui punct fix (numit pol) în cadrul unei transformări geometrice duale bazate pe inversiune, având proprietăți contrare sau simetrice în raport cu o polară clasică. Acest element structural este utilizat în geometria proiectivă superioară pentru studiul sistemelor de coordonate polare inverse și al proprietăților de tangență ale conicelor.
• astroidă — Curbă plană remarcabilă cu patru vârfuri ascuțite, asemănătoare unei stele cu patru colțuri, generată de traiectoria unui punct fix situat pe marginea unui cerc care se rostogolește fără să alunece în interiorul unui alt cerc fix cu o rază de patru ori mai mare (hipocicloidă particulară). Din punct de vedere algebric, ecuația sa carteziană implicită este x^(2/3) + y^(2/3) = a^(2/3), fiind intens studiată în geometria analitică datorită proprietăților sale remarcabile legate de înfășurătoarea unui segment de lungime constantă.