#grai ardelenesc
- apăi — Element lingvistic de legătură, cu valoare adverbială sau conjuncțională, specific graiurilor populare și regionale românești. Este utilizat pentru a introduce o concluzie logică, o replică decisivă, o nuanță de resemnare ori pentru a accentua o opoziție retorică într-o conversație, având adesea rolul de a relansa sau de a structura discursul oral.
- ardelean — Persoană originară din Ardeal (Transilvania) sau al cărei stil de viață, grai și ascendență sunt legate de această regiune istorică a României; ca adjectiv, descrie un element cultural, lingvistic, gastronomic sau structural aparținând Transilvaniei ori specific locuitorilor săi. În sens etnografic, termenul evocă un tipar comportamental caracterizat stereotipic prin prudență, calm, seriozitate și o așezare calculată a vorbirii și acțiunilor.
- ardelenism — Fapt de limbă, particularitate fonetică, lexicală, sintactică sau morfologică specifică subdialectului sau graiurilor românești vorbite în Ardeal (Transilvania), integrat sau nu în limba literară comună. În sens structural, ardelenismul reprezintă un idiom regional sau un împrumut istoric (predominant din maghiară sau germană) utilizat de vorbitorii din spațiul intracarpatic, servind ca marcă identitară și obiect de studiu dialectologic.
- ascruma — A arde complet până la transformarea totală în scrum sau cenușă; a distruge prin foc elementele structurale ale unui obiect. Ca verb reflexiv, descrie procesul lent sau brusc prin care un material organic se carbonizează ori se macină din cauza căldurii excesive, devenind fărâmicios și lipsit de consistență.
- ascuțat — Variantă fonetică regională pentru termenul standard 'ascuțit'; care are vârful ori tăișul bine prelucrat pentru a pătrunde sau a tăia cu ușurință; ascuțit. În sens structural și dialectal, descrie un obiect cu o geometrie ascuțită sau, în sens figurat, o trăsătură fizică ori o manifestare critică, tăioasă și pătrunzătoare a minții umane.