#grai moldovenesc

• afoară — Variantă regională și arhaică a adverbului „afară”, utilizată istoric în graiurile din nordul Moldovei, Maramureș și unele zone din Transilvania. Definește o poziție situată în exteriorul unui spațiu închis (clădire, cameră) sau o mișcare orientată spre exterior; în sens larg, descrie o stare sau un element care se plasează dincolo de limitele unei comunități sau ale unui teritoriu de referință.
• aist — Variantă regională și arhaică a adjectivului sau pronumelui demonstrativ de apropiere 'acest'; este utilizat în graiurile populare românești, cu precădere în arealele dialectale din Moldova, Bucovina și Maramureș. Cuvântul îndeplinește rolul structural de a indica un obiect, o persoană sau o situație localizată în proximitatea spațială ori temporală imediată a vorbitorului, conferind textelor literare sau culegerilor de folclor o puternică notă de oralitate rurală autentică și parfum istoric.
• aistalalt — Variantă regională și populară a pronumelui sau adjectivului demonstrativ de diferențiere și apropiere 'celălalt' sau 'acestălalt'; este utilizat în graiurile vorbite, cu precădere în arealele dialectale din Moldova și nordul Transilvaniei. Cuvântul îndeplinește rolul structural de a indica în mod contrastiv un al doilea obiect ori o altă persoană din două entități posibile, localizată în proximitatea spațială a vorbitorului, adăugând discursului un puternic caracter de oralitate spontană și autenticitate rurală.
• ajder — Denumire populară regională folosită în anumite graiuri din nordul și estul Moldovei pentru dihor (Mustela putorius) sau pentru alte mamifere carnivore mici din familia mustelidelor, cum ar fi jderul; de asemenea, termenul supraviețuiește ca nume de familie (antroponim) răspândit în spațiul românesc și est-european. În context folcloric, reprezintă un element lexical arhaic utilizat în descrierea animalelor sălbatice de pădure.
• aracan-de-mine — Formă regională și arhaică a expresiei populare „sărăcan de mine” sau „vai de mine”, utilizată preponderent în graiul moldovenesc pentru a exprima o stare profundă de compătimire, jale, deznădejde, surpriză copleșitoare sau sperietură. Din punct de vedere stilistic, reprezintă un puternic marcator afectiv în narațiunile tradiționale, fiind folosit de vorbitori pentru a deplânge o situație nefericită personală sau a cuiva apropiat.
• așăjdirea — Variantă extinsă sau formă articulată popular a adverbului așăjdere, având rolul structural de a accentua o asemănare deplină, o concluzie sau o potrivire aidoma cu elementele enunțate anterior în discurs. Este un termen specific textelor cronicești moldovenești și transilvănene din secolele XVII-XVIII, utilizat pentru a adăuga o valoare demonstrativă puternică afirmațiilor.
• ascupi — Variantă fonetică regională și arhaică pentru verbul 'a scuipa'; actul de a elimina cu forță din gură o cantitate de salivă, secreții sau resturi alimentare. În sens etnografic și folcloric, acțiunea este asociată adesea cu ritualuri populare de alungare a deochiului, a spiritelor rele sau ca gest reflex de respingere profundă, dispreț extrem ori sfidare structurală.
• aseaminea — Variantă fonetică regională sau dialectală (specifică în trecut anumitor graiuri nordice sau moldovenești) a cuvântului 'asemenea'; deopotrivă, în mod egal sau analog. Acest element structural este întâlnit în transcrierile folclorice ori în textele religioase vechi, marcând închiderea vocalică regională a lui 'e' sau 'ea' în 'i'.
• așisdere — Variantă fonetică și regională a adverbului 'așijdirea'; înseamnă tot așa, asemenea, în același chip sau deopotrivă. Este o formă modificată prin asimilare și simplificare articulată, întâlnită cu precădere în graiurile moldovenești sau în transcrierile textelor populare vechi unde s-a pierdut consoana consoană 'j'. Păstrează exact aceeași valoare funcțională de legătură și analogie.