#imoral

• amoral — Care este străin de ideea de morală, situat în afara criteriilor sau normelor morale; care nu manifestă nicio conștiință sau preocupare față de distincția dintre bine și rău. Spre deosebire de imoral (care încalcă în mod conștient normele etice), termenul descrie o neutralitate etică structurală, fiind aplicat unor concepte, acțiuni, fenomene naturale sau teorii științifice.
• amoralitate — Caracterul a ceea ce este amoral; starea, calitatea sau proprietatea unei acțiuni, idei sau atitudini de a fi situată complet în afara normelor, valorilor sau criteriilor morale. Spre deosebire de imoralitate, amoralitatea reprezintă o neutralitate etică structurală sau o absență a conștiinței morale, nefiind marcată de intenția conștientă de a încălca un cod etic.
• antimoralism — Doctrină filosofică, atitudine teoretică sau poziție existențială care neagă, contestă ori respinge validitatea universală a normelor morale tradiționale, a canoanelor etice instituționalizate și a valorilor rigide impuse de societate. În sens structural și conceptual, reprezintă un curent de gândire critic (asociat istoric cu perspectivele nietzscheene) care pledează pentru eliberarea individului de sub constrângerile morale prefabricate, fără a fi neapărat sinonim cu imoralitatea pură.
• arivism — Atitudine, comportament sau mentalitate specifice arivistului, caracterizate prin dorința obsedantă și lipsită de scrupule de a parveni, de a obține o poziție socială înaltă, avere sau putere cu orice preț. Acest fenomen etic și social implică utilizarea oportunismului, a intrigilor, a lingușelii și a compromisurilor morale, ignorând meritocrația sau normele de corectitudine într-o structură ierarhică.
• aselghicesc — Termen arhaic extrem de rar, provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a descrie un comportament sau o atitudine caracterizată prin obrăznicie, desfrâu, aroganță, imoralitate sau insolență; desfrânat, nerușinat.
• aselghiciune — Formă arhaică și rară pentru desfrânare, libertinaj, senzualitate exagerată sau imoralitate; comportament structural caracterizat prin lipsă de reținere morală, desfrâu sau luxură. În vechile traduceri ale textelor bisericești și în manuscrisele medievale românești, termenul era utilizat ca un echivalent popular pentru viciile trupești condamnate de dogmele religioase.
• aselghie — Desfrânare, nerușinare, destrăbălare sau lascivitate; comportament imoral, contrar bunelor maniere sau decenței sociale. Acest termen neologic de substrat cultural reprezintă o preluare istorică utilizată mai ales în literatura clasică sau în scrierile teologice românești pentru a stigmatiza excesele senzuale și lipsa de reținere structurală a individului.