#istoria ideilor

• antifilosofic — Care se opune spiritului, metodelor sau principiilor fundamentale ale filosofiei; care respinge speculația teoretică abstractă, căutarea adevărului prin rațiune pură sau validitatea sistemelor metafizice. În sens istoric și analitic, termenul descrie atitudini rigide, dogmatice ori pur pragmatice (antifilosofia) care consideră chestionarea conceptuală a realității ca fiind inutilă, dăunătoare sau subversivă în raport cu dogmele ori științele empirice.
• antiraționalism — Curent filozofic sau atitudine teoretică ce respinge raționalismul, contestând primatul rațiunii ca instrument suprem de cunoaștere și înțelegere a realității. Această doctrină epistemologică susține că intelectul pur și deducția logică sunt limitate, dogmatice sau incapabile să pătrundă esența existenței, acordând prioritate absolută intuiției, experienței mistice, credinței religioase ori impulsurilor vitale și instinctuale ale ființei umane.
• aristotelism — Curent filosofic fundamentat pe opera și doctrinele lui Aristotel, caracterizat prin raționalism riguros, utilizarea logicii formale ca instrument analitic și adoptarea unei perspective empirice asupra realității concrete. Acest sistem conceptual a dominat gândirea medievală scolastică prin intermediul comentariilor arabe și creștine, definind structura universitară europeană și determinând evoluția metafizicii, eticii și științelor naturii timp de secole.
• autohtonism — Curent ideologic, cultural și literar apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea, caracterizat prin valorificarea exclusivă sau prioritară a tradițiilor locale, a specificului național și a elementelor etnice ancestrale, în opoziție cu tendințele de modernizare și împrumuturile culturale din Occident. În spațiul cultural românesc, orientarea a subliniat importanța civilizației rurale ca nucleu al spiritualității și autenticității naționale.