#italianism
- addolcendo — Termen muzical de origine italiană utilizat ca indicație de execuție, tradus literar prin 'îndulcind' sau 'atenuând'. Cere interpretului o tranziție fină către o emisie sonoră mai caldă, mai melodioasă, mai moale și mai catifelată, reducând treptat asprimea sau intensitatea atacului notelor pentru a spori expresivitatea lirică a fragmentului.
- adirato — Termen muzical de nișă sau împrumut lexical arhaic adaptat din limba italiană care indică interpretarea unei secvențe melodice într-un mod supărat, furios, iritat sau plin de mânie. Ca adjectiv rar în textele literare vechi de influență cultă, descrie starea unui personaj cuprins de o furie intensă și nestăpânită.
- agiato — Termen tehnic muzical de mod sau indicație de execuție din limba italiană, însemnând lejer, comod, liniștit ori așezat; prescrie interpretarea unei compoziții sau a unui fragment muzical într-un tempo moderat, relaxat și lipsit de grabă structurală.
- agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
- aio — Termen arhaic și regional de origine italiană, utilizat în trecut pentru a desemna un educator privat, un preceptor sau un guvernator însărcinat cu educația, instruirea morală și supravegherea zilnică a copiilor proveniți din familiile nobile ori aristocratice. Cuvântul poartă o puternică încărcătură istorică, evocând vechile sisteme de învățământ domestic de dinaintea apariției școlilor publice centralizate.
- airo — Termen arhaic și regional extrem de rar, utilizat istoric în anumite documente de epocă sau ca variantă locală de împrumut pentru a descrie o funcție de îndrumător, preceptor ori supraveghetor domestic. Cuvântul este strâns corelat cu vechile sisteme de educație privată din familiile aristocratice europene, păstrând o profundă valoare documentară pentru studiul pătrunderii jargonului pedagogic occidental în lexicul administrativ românesc din secolele trecute.
- aulico — Variantă neologistică foarte rară, preluată direct prin filieră italiană, folosită uneori în textele literare sau de critică culturală în locul termenului standard 'aulic'. Se referă la mediul, stilul, demnitatea sau rigoarea ceremonială proprie curților suverane ori regale, păstrând o nuanță pronunțat savantă.