#lexic istoric
- adecătelea — Variantă arhaică și regională extinsă (cu sufix accentuat) a adverbului 'adică' sau 'adecăte'. Îndeplinește un rol pur explicativ sau conclusiv, servind la întărirea unei precizări, la explicarea în detaliu a unui termen ori la definirea exactă a unei situații descrise anterior. Este specifică graiurilor populare mai vechi și literaturii cronicărești din anumite provincii istorice.
- aluziune — Formă arhaică sau variantă fonetică timpurie pentru substantivul 'aluzie'; remarcă, expresie sau cuvânt prin care se sugerează ceva în mod indirect, fără o menționare explicită; insinuare. În textele literare, juridice sau jurnalistice de secol al XIX-lea, termenul reflecta o etapă de tranziție în asimilarea neologismelor de origine romanică, păstrând o terminație structurală mai apropiată de etimonul latin.
- apăsătoriu — Variantă fonetică arhaică a cuvântului 'apăsător', utilizată în vechile manuscrise, hrisoave domnești și traduceri bisericești din secolele XVII-XVIII. Desemnează o entitate, o persoană sau un bir guvernamental care asuprește, împovărează ori exercită o constrângere severă (fizică, fiscală sau morală) asupra unei comunități ori unui individ.
- articulu — Formă fonetică regională, arhaică sau neoficială pentru substantivul 'articol'; utilizată în trecut în anumite documente bisericești vechi, cronici sau în graiul popular din diverse regiuni pentru a desemna un text scris, o clauză juridică, o prevedere legală ori o parte de vorbire cu rol de determinare. Această variantă reflectă o asimilare imperfectă sau o adaptare timpurie a etimonului latin 'articulus' în limba română înainte de normarea sa modernă în forma literară actuală.
- articuluș — Formă diminutivală regională sau arhaică derivată din 'articulu' sau 'articol'; desemnează un text publicistic, literar ori legislativ de foarte mici dimensiuni, o notiță rapidă într-o gazetă veche sau un paragraf scurt dintr-o pravilă. Termenul poartă adesea o nuanță stilistică ușor familiară, populară sau peiorativă în funcție de contextul literar în care este integrat, fiind întâlnit sporadic în scrierile din secolul al XIX-lea.