#libido

• anafrodit — Persoană care prezintă o absență totală sau o diminuare patologică severă a libidoului, a dorinței sexuale ori a atracției erotice; caracterizat structural prin lipsa impulsurilor sexuale. În biologie și zoologie, termenul se aplică organismelor sau animalelor care nu manifestă instincte reproductive sau instincte de împerechere în perioadele specifice de rut, din cauza unor dezechilibre endocrine ori genetice severe.
• anafrodiziac — Substanță, aliment sau medicament care are proprietatea structurală de a diminua, inhiba ori calma dorința sexuală, libidoul sau excitația erotică; care acționează în mod complet opus unui afrodiziac. În medicină, acești compuși sunt utilizați terapeutic pentru tratarea unor patologii specifice (cum ar fi hipersexualitatea sau nimfomania) ori pentru reducerea impulsurilor în anumite tratamente oncologice.
• anafrodiziacă — Forma de feminin a adjectivului anafrodiziac; descrie o substanță, o plantă, o moleculă sau o terapie medicală care are proprietatea structurală de a diminua, inhiba ori calma dorința sexuală, libidoul sau excitația erotică. În fitoterapie și biochimie, califică acele compoziții organice active capabile să reducă temporar răspunsul sistemului nervos central la stimulii de natură sexuală.
• anafrodizie — Afecțiune clinică sau stare patologică manifestată structural prin absența totală ori diminuarea extremă a apetitului sexual, a libidoului și a dorinței erotice. Acest fenomen patologic, ce poate fi de natură congenitală, endocrină (deficit de testosteron sau estrogen) sau psihogenă (depresie severă, traume), privează individul de reacțiile fiziologice normale asociate atracției fizice.
• antiafrodiziac — Substanță chimică, aliment, medicament sau factor psihologic care are proprietatea de a diminua, inhiba sau suprima apetitul sexual (libidoul). În farmacologia clinică, aceste substanțe acționează fie prin reducerea nivelului de hormoni androgeni (antiandrogeni), fie prin modificarea neurotransmițătorilor centrali, fiind utilizate în tratamentul hipersexualității, al unor tulburări de comportament sau în managementul terapeutic al patologiilor dependente de hormoni.
• autofetișism — Manifestare psihologică și comportamentală în care o persoană își derivă satisfacția sau excitarea sexuală prin focalizarea pe propriul corp, pe anumite părți ale sale ori prin purtarea unor obiecte și articole de îmbrăcăminte personale, privite ca stimuli fetișiști. Este strâns corelat în literatura de specialitate cu conceptele de autosexualitate și narcisism erotic, reprezentând o canalizare exclusivă a libidoului către sine.
• autofilie — Formă accentuată de dragoste de sine; tendință psihologică manifestată prin admirație excesivă, fixare afectivă sau atracție erotică orientată exclusiv spre propriul corp sau propria persoană. În literatura de specialitate, termenul este adesea utilizat ca un echivalent conceptual pentru narcisismul sever sau autosexualitatea clinică, reprezentând o izolare a libidoului în interiorul eului.