#limba turcă

• Almalâk — Toponim minor sau variantă de transcriere arhaică pentru o așezare ori micro-regiune istorică rurală din spațiul balcanic ori dobrogean, având probabile origini etimologice turcice legate de prezența livezilor (de la termenul 'elma' / 'alma' însemnând măr); utilizat sporadic în hărți cadastrale sau documente funciare vechi.
• almas — Termen preluat din limbile orientale (din turcă sau arabă - 'almas' / 'almás') folosit în trecut sau în mod comparativ pentru a denumi diamantul ori o piatră nestemată de o duritate și strălucire excepțională; în geografie, reprezintă o variantă grafică fără diacritice pentru 'Almaș', un râu și o regiune istorică din Transilvania (România), bogată în vestigii arheologice și tradiții populare.
• arslan — Substantiv de origine turcă (arslan / aslan) care înseamnă literar 'leu'. În istoria spațiului românesc și balcanic, termenul a intrat ca un împrumut lexical folosit fie în sens figurat pentru a desemna un bărbat curajos, puternic și viteaz, fie ca nume propriu (prenume sau nume de familie) purtat de diverse personalități istorice și conducători militari din imperiile vecine, ori asimilat în onomastica locală.
• ascher — Termen arhaic provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna un ostaș sau un soldat otoman, precum și, colectiv, armata turcească în ansamblul ei. În documentele vechi și cronici, cuvântul descria trupele regulate trimise de Înalta Poartă în campanii militare sau în garnizoane.
• aselghicesc — Termen arhaic extrem de rar, provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a descrie un comportament sau o atitudine caracterizată prin obrăznicie, desfrâu, aroganță, imoralitate sau insolență; desfrânat, nerușinat.