#limbi analitice

• analistic — Care aparține analizei sau care procedează prin analiză; metodă sau proprietate structurală bazată pe descompunerea unui întreg în elementele sale componente pentru a-i înțelege natura și mecanismele interne. În lingvistică, descrie limbile sau formele gramaticale care exprimă raporturile sintactice cu ajutorul cuvintelor ajutătoare (prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare) și nu prin flexiune (sufixe, prefixe, desinențe), așa cum se întâmplă în cazul limbilor sintetice.
• analitic — Care se bazează pe analiză, care folosește analiza ca metodă principală de cercetare sau care aparține acesteia. În matematică, se referă la ramuri care utilizează metode algebrice și calculul diferențial (geometrie analitică) sau la funcții care pot fi dezvoltate în serie de puteri. În lingvistică, descrie limbile în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte ajutătoare separate (prepoziții, articole, verbe auxiliare) și prin topica frazei, spre deosebire de limbile sintetice bazate pe flexiune.