#literatura antica

• Alcaeus — Poet liric grec renumit din insula Lesbos, care a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., inclus de savanții din Alexandria în canonul celor nouă poeți lirici ai Greciei Antice. Contemporan și asociat adesea cu poeta Sappho, Alcaeus a creat o operă vastă ce îmbină teme politice militante, imnuri religioase și poezii de banchet, fiind inventatorul strofei alcaice, o structură metrică ce a influențat profund lirica clasică europeană.
• Alceu — Forma românească tradițională a numelui poetului liric grec Alcaeus din insula Lesbos (secolul al VI-lea î.Hr.), dar și a altor personaje mitologice, cum ar fi fiul lui Perseu și bunicul lui Heracles. Ca poet clasic, Alceu este recunoscut pentru poeziile sale militante și imnurile religioase, fiind inventatorul strofei alcaice preluată ulterior în lirica latină de către Horațiu.
• Alcman — Poet liric grec renumit din secolul al VII-lea î.Hr., care a activat în Sparta și a fost inclus de savanții alexandrini în canonul celor nouă poeți lirici ai Greciei Antice. Este recunoscut istoric ca fondatorul poeziei lirice corale spartane și creatorul imnurilor ritualice intonate de corurile de fete (partheneia), opera sa remarcându-se prin descrierile sensibile ale naturii, senzualitate și utilizarea dialectului laconian.
• archiloc — Referință la faimosul poet liric grec Archilochus din Paros sau, în sens structural-metric, denumirea unor versuri ori strofe compuse din combinații specifice de dactili și trohei inventate sau consacrate de acesta în satira antică. În terminologia literară, un archiloc desemnează o structură ritmică asimetrică, viguroasă, utilizată adesea pentru a transmite mesaje polemice, ironice sau incisive.
• asianism — Stil retoric și literar apărut în școlile de elocință din Asia Mică în secolul al III-lea î.Hr., caracterizat printr-o exprimare extrem de ornamentală, artificială, bogată în figuri de stil, ritmată și adesea bombastică. În istoria oratoriei antice, acest curent structural se opunea clasicismului sever și sobru reprezentat de ticism, punând accentul pe patos, efecte sonore și o construcție frazeologică amplă, menită să impresioneze auditiv publicul.